Mijlocitor al legii’ și ‘propovăduitor al pocăinței’, ‘sfeșnic și înger’, Sfântul Ioan Botezătorul este cel care prin glasul său a înălțat valea firii celei smerite și a smerit dealul mândriei morții. Cel mai mare născut din femeie, simbolul martirilor și al misionarilor, rămâne în tradiția Bisericii ca Mergătorul-înainte al lui Hristos, cel care Îl prezintă lumii pe Mielul lui Dumnezeu, Răscumpărătorul păcatelor omenirii.
Sfântul Ioan Botezătorul este cel mai mare dintre prooroci, căci despre nici unul dintre prooroci, nici despre Sfântul Ilie nu s-a zis că ‘încă din pântecele maicii sale se va umple de Duhul Sfânt’ (Lc. 1, 15). Deși nu a primit darul facerii de minuni, Sfântul Ioan se face înaintemergător Adevărului-Hristos, botezându-se cu botezul sângelui, cu care avea să se boteze Însuși Hristos și ucenicii Săi.
Destinul vieții Sfântului Ioan Botezătorul a fost prevăzut în Sfatul cel Veșnic al Preasfintei Treimi. Spre aceasta ne îndreptățește alegerea numelui de Ioan, înainte de nașterea lui și chiar mai înainte de zămislirea sa. Îngerul Bunei Vestiri în fața preotului Zaharia rostește cuvântul conform căruia Ioan se va numi fiul său și acesta ‘va fi mare înaintea Domnului și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei sale’ (Lc. 1, 15).
Hristos-Domnul face despre Ioan înaintea mulțimii o mărturisire plină de taină: ‘el este mai mult decât un prooroc’ (Mt. 11, 9). Proorocul dezvăluie planurile tainice ale lui Dumnezeu, transmite oamenilor cuvântul Lui. Sfântul Ioan este un martor care atestă evenimentul luând parte la el. El este mai mult decât un prooroc, căci mărturia lui este una din condițiile omenești ale misiunii lui Hristos: ‘așa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea’ (Mt. 3, 15).
Vremea Vechiului Testament se prosternează înaintea venirii Domnului
Teologul Paul Evdochimov subliniază că ceea ce nu se obține decât la deplina maturitate duhovnicească îi este dat lui Ioan de la venirea sa în lume, iar ‘de nașterea lui mulți se vor bucura’ (Lc. 1, 14). Pe când era încă nenăscut din Elisabeta, la salutarea Mariei, Maica Domnului, Scriptura Noului Testament consemnează că pruncul (Ioan) a săltat în pântecele mamei sale. Iată cum se adeverește că Ioan apare ca prooroc și prieten al Mirelui, iar ca Înger al întrupării el depășește timpul. Ioan este mesager, el este trimisul care vine din pustie și arată lumii pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Însăși venirea Sfântului Ioan Botezătorul este însoțită de semne, ‘căci mâna Domnului era cu el’, și Ioan devine această mână, degetul lui Dumnezeu care arată și vorbește oamenilor despre Hristos, Lumina lumii.
Nașterea lui Ioan vestește nașterea lui Hristos, căci binecuvântarea lui Zaharia poate fi considerată ca un imn mesianic. În persoana lui Zaharia, evidențiază Paul Evdochimov, vremea Vechiului Testament se prosternează înaintea venirii Domnului și-l salută pe Înaintemergătorul ce vine să dea poporului ‘cunoștința mântuirii’ (Lc. 1, 77), să vestească ‘cercetarea Răsăritului celui de Sus’ (Lc. 1, 78).
Mărturisitorul lui Hristos vine din pustiu
Ioan își începe propovăduirea în pustiu, acolo își botează ucenicii și ‘glasul lui strigă în pustiu’ (Is. 40, 3). Toată ființa sa răspunde chemării pustiului, se înalță în toată măreția unică a acestui tărâm secătuit și ars de flacăra lăuntrică a curățirii ascetice: ‘Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă și cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui erau lăcuste și miere sălbatică (Mt. 3, 4).
Socotindu-se pe sine nevrednic să dezlege încălțămintea lui Iisus, Sfântul Ioan îl propovăduiește pe Mântuitorul ca fiind mai ‘tare’ decât el și ‘mai înainte de el’. Prin predica lui Ioan, Iisus ca Mesia trebuia să crească, să fie cunoscut și ascultat, iar el, Ioan, să se micșoreze.
În toată predica sa, Sfântul Ioan îndrepta atenția către autoritatea lui Iisus. Ierusalimul întreg fusese cutremurat de cuvântul său care propovăduia pocăința și osândirea apropiată a celor care nu își văd păcatele. Legitimarea Sfântului Ioan ca ‘glasul celui ce strigă în pustie’ era viața sa aspră din pustie și tăria duhului său, semne asemănătoare cu autoritatea proorocului Ilie. Misiunea pe care o consemnează Sfintele Evanghelii în dreptul Sfântului Ioan Botezătorul este aceea de trimis ‘să dea mărturie despre Lumină ca toți să creadă prin El’ (In. 1, 7).
‘Înaintemergător al lui Hristos pentru cei din iad’
Sfântul Ioan face parte din ultimii prooroci trimiși asemenea slujitorilor Stăpânului viei din parabola lucrătorilor celor răi, ca să cheme la pocăință pe cei ce se depărtaseră de voia și planul lui Dumnezeu. Botezul la care chema Sfântul Ioan toată suflarea iudaică era trecerea din împărăția celui rău la sânul lui Dumnezeu în Hristos, căci întâi prin pocăință se dărâmă răutatea din suflet și abia mai apoi se zidește omul cel nou. Fără botez și fără pocăință nimeni nu poate descoperi pe Dumnezeu ca Tată.
Proorocii Vechiului Testament aveau ca misiune trezirea conștiinței și întoarcerea inimilor la Legea lui Dumnezeu prin anunțarea judecății Sale. Sfântul Ioan poate fi luat ca măsură a tuturor profeților în ceea ce privește raportul dintre Lege și har, care lui nu i-a fost dat să-l cunoască fiindcă ‘Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul prin Iisus Hristos a venit’ (In. 1, 17). În fața ultimului profet, întrucât ‘Legea și proorocii au fost până la Ioan’, stă Hristos, Piatra cea din capul unghiului, care aduce mântuirea.
Sfântul Ioan este Înaintemergătorul Domnului nu doar în timpul vieții pământești a Acestuia, ci el este ‘înainte-mergător al lui Hristos pentru cei din iad’, ‘propovăduitor pentru cei ce stau în întuneric’. O asemenea slujire poate fi pusă în legătură cu socotirea Sfântului Ioan ca Înaintemergător al Parusiei. De altfel, în icoana Deisis care înseamnă implorare, mijlocire, Hristos apare flancat de Maica Domnului și Sfântul Ioan, care se roagă pentru cei care nu au avut timp în viața pământească să se pocăiască.
Sfântul Ioan se descoperă ca arhetipul martorilor lui Hristos de aceea rugăciunea Bisericii îl numește: ‘prooroc, apostol, înger, înaintemergător, botezător, preot, propovăduitor al celor din iad, modelul călugărilor și floarea pustiului, mucenic’.(Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 29 august 2010)
