În contextul Anului omagial al pastorației persoanelor vârstnice, Basilica.ro vă invită să-l cunoașteți pe cel mai vârstnic dintre sfinții români cunoscuți, Mărturisitorul ardelean Atanasie Todoran, martirizat la vârsta de 104 ani, și cinstit ca sfânt în data de 12 noiembrie.
Sfântul Atanasie, cunoscut în vremea sa drept „Tănase Todoran” a trăit în vremea în care Transilvania era sub ocupație habsburgică.
A făcut parte inițial dintr-un regiment militar al împărăţiei de la Viena. Amânându-i-se eliberarea, a dezertat şi s-a întors în țara sa. Urmărit de armată, s-a refugiat în Munţii Ţibleşului, în Maramureş şi în Ţara Chioarului, dar până la urmă a fost închis câţiva ani în Turnul Dogarilor din cetatea Bistriţei.
După ce a fost eliberat, s-a întors la Bichigiu, satul natal, unde credinţa ortodoxă a strămoşilor săi era ameninţată de uniaţie și a devenit un lider al românilor asupriți de habsburgi.
În anii 1761-1762 a tratat cu guvernul din Viena, alături de alţi fruntaşi, militarizarea a 21 de comune de pe Valea Bichigiului, Sălăuţei şi Someşului Mare. Înțelegerea prevedea ca, după intrarea în regimentul grăniceresc, românii din ţinutul Năsăudului să aibă mai multe drepturi printre care acela de a-și păstra credinţa ortodoxă.
Întors acasă, Atanasie a realizat că nu s-a ţinut seama de dorinţa românilor şi a început să se opună pe faţă încercărilor de convertire la Biserica papală.
La 10 mai 1763, la Salva, pe platoul numit ,,La mocirlă”, era organizată sfinţirea drapelelor de luptă şi depunerea jurământului de către nouă companii ale regimentului de graniţă nou înfiinţat.
Generalul Bukov, trimis de Curtea din Viena să urmărească şi să grăbească în Ardeal trecerea românilor la catolicism, a venit să primească jurământul grănicerilor năsăudeni şi să fie de faţă la sfinţirea steagului, fiind însoţit de episcopul unit.
În acele momente de grea încercare pentru creştinii ortodocşi, când militarii erau pregătiţi pentru depunerea jurământului, în faţă a ieşit, călare, ,,moş Tănase Todoran”, atunci în vârstă de 104 ani, şi le-a rostit grănicerilor români o cuvântare:
,,De doi ani noi suntem grăniceri şi carte n-am primit de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi, cum ni s-a făgăduit!… Şi apoi aşa nu vom purta armele, ca sfânta credinţă să ne-o batjocorească! Jos armele!”.
Cuvintele înflăcărate ale evlaviosului bătrân au dat roade în inimile ascultătorilor săi şi astfel, soldaţii care urmau să depună jurământ de credinţă faţă de Viena au trecut de partea lui Atanasie, aruncând armele jos.
Prin urmare, la 12 noiembrie 1763, pe acelaşi platou din Salva, ,,La mocirlă” a avut loc schingiuirea celor care s-au revoltat.
Binecredinciosul mucenic Atanasie a fost frânt cu roata de sus în jos, iar capul i-a fost legat de o roată, ,,pentru că i-a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statutul militar grăniceresc…”.
Împreună cu el şi-au aflat sfârşitul mucenicesc şi alţi trei credincioşi: Vasile din Mocod, Grigorie din Zagra şi Vasile din Telciu, cinstiți tot în data de 12 noiembrie.
Pentru viața lor sfântă și curajul mărturisitor, toți patru au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română. Proclamarea canonizării a avut loc pe același platou unde au fost martirizați, în data de 11 mai 2008.
Citește și Din sinaxare: Sfinți care au trăit peste o sută de ani
Foto: Imagini din Paraclisul „Sfântul Atanasie Todoran” al Mănăstirii din Bichigiu. ©Mitropolia Clujului / Darius Echim
