Anul acesta, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor va fi adusă la București din Mitropolia de Corint din Grecia icoana Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci și din moaștele Sfintei, de o delegație a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfințitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului.
Sfintele Moaște ale Sfintei întocmai cu Apostolii Elena din Anassis, precum și două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci sunt păstrate din anul 1987 în biserica Sfântului Nicolae – Aidonion, din cadrul Sfintei Mitropolii de Corint, Sikion, Zemeno, Tarsos și Polifengos. Au fost duse acolo de către Părintele Iconom Dimitrie Zousia și dăruite odată cu asumarea îndatoririlor sale de preot slujitor la această parohie, în data de 11 februarie 1987. Sfintele Moaște, precum și cele două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, au fost primite de către părintele Dimitrie în ziua hirotoniei sale de la înaintașul său, vrednicul de pomenire părintele Spiridon Filipopoulou, preot slujitor la Parohia Sfânta Treime – Gimnou vreme de 45 de ani, trecut la Domnul în anul 1952. Au fost păstrate de către părintele Spiridon, ca o moștenire sfânta pe care el o deținea, într-o raclă de mici dimensiuni, alături de moaștele altor Sfinți, primite de către acesta de la ieromonahii Nathanail și Arsenie, viețuitori ai mănăstirii „Maica Domnului Faneromeni” – Argolidos.
Astăzi, sfintele moaște sunt păstrate în Biserica „Sfântul Nicolae” – Aidonion fiind aduse spre închinare în fiecare an cu ocazia hramului bisericii „Sfinților Împărați Constantin și Elena” Aidonon, în data de 21 mai, ziua prăznuirii sfinților.
Acestea constituie izvor de sfințenie și binecuvântare tuturor pelerinilor care cu credință se închină sfintelor moaște.
Viața Sfintei Împărătese Elena
Sfânta Elena s-a născut, cel mai probabil, în Drepanum (numit după aceea Helenopolis) din Golful Nicomidia și se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menționată de Geoffrey of Monmouth, pretinde că era fiica regelui britan Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britani și Roma. Monmouth precizează apoi că ea a fost prezentată ca o regină deoarece nu avea frați care să moștenească tronul Britaniei. Constantius Chlorus a divorțat de ea (cca. în anul 292) pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman și ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezență importantă la curtea imperială.
Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta Împărăteasă a fost o creștină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcașuri de cult dintre care menționăm: Biserica „Învierii Domnului” zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, (precum și alte 18 lăcașuri de cult). De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim unde aflat, cu osteneală și rugăciune, crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălțată solemn în văzul poporului creștin de Episcopul cetății Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a trecut la cele veșnice la Roma, în anul 327.
