Am un prieten cu un handicap locomotor destul de serios. O să-i spun pentru dumneavoastră Victor, fiindcă a câștigat până acum toate bătăliile cu viața. Și, credeți-mă, nu au fost puține. Un tânăr de 21 de ani care până nu de mult și-a parcurs existența în genunchi la propriu, nefiind în stare să facă mai mult de 4-5 pași fără să cadă la pământ. Atunci când întâlnindu-mă cu un fost coleg de serviciu la masă a apărut și prietenul meu bolnav, m-am simțit stânjenit de prezența lui și l-am expediat rapid. Mi-am dat seama că am greșit și că de fapt mă mințeam crezând cumva că sunt prietenul lui. Poate el era prietenul meu, atunci.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
