Mitropolitul Germaniei a oficiat duminică Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii Sihla, prilej cu care le-a vorbit credincioșilor despre esența și rostul ascezei. Pocăința și plânsul atrag harul lui Dumnezeu, care ne face tot mai exigenți cu noi înșine. Rezultatul acestui proces este o inimă care poartă în ea rugăciunea pentru întreaga lume.
„Ne întrebăm oare de ce este necesar să suferim atât în lumea aceasta? Unii de bunăvoie, cum au fost și sunt până astăzi călugării noștri. Se nevoiesc de bunăvoie și se privează de lucruri ale vieții acesteia pământești”, a spus ierarhul.
„Poate ne întrebăm de ce ne nevoim atâta, să ne străduim atâta, să ne luptăm atâta cu post, cu rugăciune. Pentru că inima noastră, iubiți credincioși, este împietrită de păcatele noastre proprii, dar și de păcatele semenilor noștri. Noi purtăm în sufletul nostru, în inima noastră, nu numai greutatea, povara păcatelor noastre proprii, ci și povara semenilor noștri, în primul rând a celor din familie, a neamului și a umanității întregi.”
„Iar sfinții, care s-au curățit pe sine prin nevoință și prin asceză au simțit în inima lor legătura lor ontologică, ființială, cu toți oamenii, cu toată umanitatea, pentru care s-au rugat, pentru care au mijlocit înaintea lui Dumnezeu”, a continuat părintele mitropolit.
„Părinții Bisericii spun că totul în viața umanității și a întregii creații este har, adică este prezența și lucrarea harului lui Dumnezeu, adică a lui Dumnezeu Însuși, căci prin har înțelegem puterea, energiile care vin de la Dumnezeu, coboară de la Dumnezeu în sufletul nostru, în sufletul oamenilor și în creație.”
„Simțim lucrarea și prezența lui Dumnezeu atunci când avem o inimă curată și simțitoare, nu o inimă împietrită. Inima împietrită nu simte pe Dumnezeu, nu simte lucrarea lui Dumnezeu, nu simte lucrarea harului lui Dumnezeu în ea și tocmai de aceea este nevoie ca noi să ne ostenim mult, să ne pocăim, să ne smerim, să postim, să ne rugăm foarte mult, pentru ca inima noastră să se dezghețe, să devină sensibilă la lucrarea lui Dumnezeu”, a mai explicat ierarhul.
„Gândurile izvorăsc din inimă. Noi credem că gândurile vin numai din minte, din cap. Nu, gândurile pornesc din inimă și inima este centrul ființei noastre”, a subliniat părintele mitropolit.
„Și, atunci când ne rugăm cu atenția necesară, pentru ca gândurile să nu se mai împrăștie în cele din afară, atunci gândul, mintea, inteligența, intelectul nostru coboară în inimă. Stăm la rugăciune în biserică, acasă. Dacă ne rugăm cu atenție, simțim bucuria rugăciunii, simțim căldura rugăciunii. Și această căldură și simțire a inimii, bucurie a inimii, este lucrarea harului din sufletul nostru, pe care l-am primit la botez.”
„Atunci când simți că ai harul Sfântului Duh în viața ta, lucrarea lui în viața ta este exigentă, în sensul că te silești și tu să trăiești o viață curată, o viață sfântă, să eviți păcatele, certurile, scandalurile, răutățile, hoțiile, desfrânarea și toate păcatele care întinează viața omului și alungă harul Sfântului Duh din noi”, a mai spus Înaltpreasfințitul Părinte Serafim.
„Sfinții se pocăiesc toată viața de păcatele lor proprii, dar mai cu seamă de păcatele lumii întregi, pentru că ei simt solidaritatea lor, unitatea lor cu semenii lor în umanitate”, a explicat ierarhul.
„Când ai o inimă bună, când ai o inimă curată și sfântă, simți că toți oamenii din jurul tău parcă trăiesc în sufletul tău, în viața ta, și te rogi pentru ei, ți-e milă de ei. Te rogi lui Dumnezeu să-i binecuvânteze, să-i ușureze, să le dea credință, să îi ajute în viața de toate zilele. Acesta este omul sfânt, care este legat sufletește cu toți semenii săi în umanitate.”
„Viața omului este lucrarea și darul Duhului Sfânt, Care este Dătătorul de viață. Și, în orice situație ne-am afla, iubiți credincioși, Dumnezeu este prezent și mai cu seamă este prezent Dumnezeu când omul este mai chinuit, mai amărât, cu mai multă suferință în sufletul său, cu tot felul de încercări ale vieții. Să nu ne pierdem niciodată curajul și nădejdea”, a mai spus ierarhul.
Părintele Mitropolit Serafim a adăugat un cuvânt de recunoștință pentru lucrarea duhovnicească și filantropică a Mănăstirii Sihla.
„Suntem cu toții datori să mulțumim părinților care se nevoiesc în această sfântă mănăstire cu post, cu rugăciune, cu primirea pelerinilor, cu ajutorarea lor duhovnicească și de multe ori și materială, pentru tot ceea ce fac aici pentru poporul nostru, pentru credincioșii noștri”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
Sărbătoarea Sfintei Teodora de la Sihla a început în ajun, sâmbătă, cu slujba Privegherii, și a continuat cu o procesiune la peștera Cuvioasei, unde a fost oficiate Acatistul, Ceasurile și Sfânta Liturghie.
Urmărește pagina de Facebook a Mănăstirii Sihla aici.
Foto credit: Doxologia.ro / Pr. Silviu Cluci (deschidere)
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
