Paraclisul Catedralei Naționale are hramul principal „Învierea Domnului” și este sărbătorit anual în a doua zi de Paști. Cu această ocazie, Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a oficiat luni Sfânta Liturghie și le-a vorbit credincioșilor de la paraclis despre sensul profund al Învierii Domnului și al înălțării sale cu trupul la cer.

„În această săptămână, totul este lumină izvorâtă din Lumina Învierii lui Hristos. Acum ne bucurăm că Hristos a înviat şi vestim acest adevăr tuturor pentru a transmite mai departe în lume bucuria noastră”, a spus Preasfințitul Părinte Paisie.

Trupul lui Hristos

Trupul lui Hristos a reprezentat centrul predicii rostite de Preasfinția Sa. Trupul lui Hristos a avut un rol esențial în plinirea mântuirii şi a îndumnezeirii potențiale a tuturor oamenilor, a spus ierarhul amintind cuvintele Sf. Ap. Pavel: „suntem sfinți, spune el, adică mântuiți, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, săvârșită odată pentru totdeauna” (Evrei 10: 10).

PS Paisie a explicat că Trupul lui Hristos înviat ne arată în el care vor fi caracteristicile trupurilor noastre după înviere, particularități pe care, în Rai, le aveau deja trupurile protopărinţilor Adam şi Eva.

„Hristos, după Înviere, ni se prezintă într-un mod de existență pe care noi îl percepem acum ca fiind supranatural, însă acest mod de existență era sădit în firea omului înainte de păcat”.

Episcopul vicar patriarhal a evidențiat că Hristos Înviat poate avea o înfățișare diferită, astfel încât ucenicii Săi nu pot să-L recunoască, sau Îl recunosc doar atunci când vrea El. Totodată, Îl vedem, capabil să treacă prin uşile încuiate, să Se arate în acelaşi moment în mai multe locuri diferite sau să Se facă nevăzut de cei din jur. El mănâncă cu ucenicii, nu din necesitate, ci din iconomie, pentru ca ei să nu creadă că este un duh, o nălucă.

„Hristos are, însă, după Înviere, întotdeauna Trupul Său omenesc, care este propriul Său trup cu care a viețuit în această lume și cu care va ședea de-a dreapta Tatălui în veșnicie”, a subliniat Preasfinția Sa.

Învierea Domnului ca act de creație

„Înălțarea lui Iisus cu Trupul la ceruri este de asemenea o mărturie a noii stări a trupului omenesc îndumnezeit, care nu este limitat şi nu este supus legilor gravitației, dar această minune are evident o semnificaţie mai profundă în istoria mântuirii oamenilor: aceea de acces la viaţa veşnică a Împărăţiei Cerurilor a trupului omenesc înviat, a mântuirii omului în întreaga sa fiinţă, suflet şi trup”.

PS Paisie Sinaitul a arătat că prin Hristos înviat, întreaga omenire este „ridicată, mântuită şi îndumnezeită în integralitatea ființei sale, trup și suflet, pentru a ne face părtași vieţii Preasfintei Treimi”.

„Hristos a venit să plinească lucrarea începută de primul om, Adam, pe care acela însă, din pricina păcatului, n-a izbutit să o ducă la bun sfârşit. Astfel, Învierea lui Hristos este un act de creație, la fel cum a fost crearea lui Adam”.

Preasfinția Sa a evidențiat că „Învierea nu reprezintă eliberarea de trup, ci preaslăvirea trupului de către Dumnezeu”.

Țărâna pământului, în intimitatea Preasfintei Treimi

„În Hristos Cel Înviat, ‹țărâna› trupului omenesc, pe care L-a avut prin nașterea ca Om, această țărână despre care vorbește Sf. Scriptură (Facere 3:19; Psalmi 29:9) nu se mai întoarce în pământ pentru a se topi în el, ci, acest amestec din țărâna pământului și suflarea de viață de la Dumnezeu, urcă după Înviere la cer, în intimitatea însăşi a vieţii Preasfintei Treimi”.

„Umanitatea lui Hristos, Răstignit de oameni şi Înviat de Dumnezeu, dăinuie în însuşi interiorul Sfintei Treimi ca izvor de putere spirituală şi de speranţă pentru toţi cei care, în istorie, Îi urmează lui Hristos”, a spus Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.

„Învierea ne descoperă astfel importanța infinită a vieţii noastre în trup, a vieţii noastre în istorie, întrucât prin trup persoana umană se integrează în istorie. Învierea ne arată, aşadar, că faptele noastre săvârşite în timpul vieţii pământeşti vor avea valoare şi rezonanță eternă”.

Paraclisul Catedralei Naționale

În finalul predicii, ierarhul a vorbit despre Paraclisul Catedralei Naționale. Preasfinția Sa a amintit că Patriarhul Daniel i-a fixat lăcașului de cult hramul „Învierea Domnului” chiar în 2011, la sfințire.

PS Paisie a menționat că începând cu anul 2015, hramul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului este prăznuit în a doua zi de Paşti, „pentru a nu știrbi cu nimic bucuria Praznicului Învierii Domnului”.

Preasfinția Sa a subliniat că „pe lângă viaţa liturgică intensă de la acest paraclis, susținută de toți părinții slujitori aici, se desfăşoară şi multe activități social-filantropice, ori medicale, cum ar fi Programul de donare de sânge Donează sânge salvează o viață, Campania Bucuria Vindecării, Campania Sănătate pentru Sate, toate organizate cu multă dăruire de sine din inițiativa părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru și cu sprijinul multor voluntari inimoși și responsabili”.

„De asemenea, această comunitate a Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului organizează multe colecte de ajutorare a bătrânilor, a săracilor, a copiilor, a unor unități medicale ș.a. Această lucrare intensă unește spiritualul cu socialul, a spus PS Paisie adăugând cuvintele Patriarhului Daniel care spunea că prin această lucrare, acest Paraclis al Învierii, a devenit un laborator duhovnicesc al învierii sufletului din moartea păcatului, prin lucrarea filantropică unită cu cea spirituală.

PS Paisie Sinaitul s-a rugat în finalul cuvântului ca Învierea Domnului să aducă tuturor „în suflete și în case pacea sfântă și bucuria preaslăvită a Lui Hristos-Domnul”.