Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a oficiat luni Sfânta Liturghie la Paraclisul Catedralei Naționale cu ocazia sărbătorii Sfântului Ioan Gură de Aur, unul dintre ocrotitorii lăcașului de cult.
În predica rostită la Sfânta Liturghie, Preasfinția Sa a elogiat râvna, curajul și bărbăția cu care Sfântul Ioan Hristostom a păstorit Biserica lui Hristos.
Preasfințitul Părinte Paisie a enumerat date legate de viața Sfântului Ioan Gură de Aur despre locul nașterii, studiul alături de profesorul Libanius și momentul botezului său.
După moartea mamei sale, Antuza, Sfântul Ioan „s-a retras în munții Antiohiei, unde a dus patru ani o viață severă sub conducerea unui ascet, iar după aceea, s-a retras alți doi ani în solitudine, într-o peșteră, până când sănătatea sa precară l-a silit să se întoarcă în Antiohia”.
Sfântul Ioan a participat la Sinodul Ecumenic de la Constantinopol din anul 381 alături de episcopul Meletie care îl hirotonise diacon.
„Sf. Meletie a murit în timpul sinodului. Ioan s-a întors la Antiohia iar Flavian, noul episcop, l-a hirotonit preot şi l-a confirmat ca predicator. El şi-a împlinit cu multă dăruire misiunea, câştigându-şi admiraţia poporului, care umplea biserica pentru a-l asculta”, a evidențiat Episcopul vicar patriarhal.
„Timp de doisprezece ani, el a fost învățătorul cel mai iubit şi mai ascultat de către antiohieni, iar faima sa ajunsese până la Constantinopol, care, la moartea primului arhiepiscop, Sfântul Nectarie, căuta un succesor demn de acesta”.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost adus la Constantinopol și propus pentru scaunul arhieresc al cetății. A fost ales de Sinod aproape în unanimitate.
Arhiepiscop al Constantinopolului
Oamenii care aveau interese politice au sperat că arhiepiscopul proaspăt ales să fie ușor de controlat.
„Însă Ioan nu era deloc un om politic şi cu atât mai puţin un om de lume; era un învățat erudit, cu viață ascetică de călugăr, un trăitor al Evangheliei, care respecta învățătura lui Hristos și nu vicleniile oamenilor”.
„Ioan a început foarte repede cu reformarea palatului său episcopal: a renunţat la primirile somptuoase ale seniorilor de la curte, folosind bunurile de la masa episcopală pentru cei săraci, care erau atât de numeroşi pe străzile oraşului”.
„Nu a ezitat nici în faţa celor de la curte: ‹Palatul împăratului este un furnicar de păgâni, de filozofi şi de îngâmfaţi ai deşertăciunilor lumii›. Poporul şi partea sănătoasă a clerului şi călugărilor, se bucurau, în timp ce nemulţumirile creşteau în rândul celor care nu voiau să-şi schimbe viaţa”, a subliniat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
Calitățile oratorice nu și le-a demonstrat doar în cadrul Bisericii, în anii 399-400, Sfântul Ioan a fost singurul care a putut negocia și respinge cererile nedrepte ale conducătorului goților care invadaseră Constantinopolul.
„După ce a trecut pericolul, au revenit chefurile, petrecerile. Eudoxia s-a proclamat Augustă şi, dacă la început doar o făcea pe conducătoarea imperiului, acum chiar acționa”.
Din postura de Arhiepiscop al Constantinopolului a reorganizat Biserica din Asia după ce a fost ocupată de episcopi simoniaci.
În acest timp, Împărăteasa Eudoxia a organizat un complot împotriva lui și arhiepiscopul cetății imperiale a fost exilat. La ieșirea din Constantinopol un cutremur a cuprins cetatea și poporul l-a cerut înapoi pe Sfântul Ioan. Eudoxia a încercat a doua oară eliminarea arhiepiscopului și a reușit, Sfântul Ioan a murit în anul 407 în exil.
„Osemintele sale au fost aduse la biserica Sf. Apostoli din Constantinopol în anul 438 de către împăratul Teodosie II și sora sa Pulheria, fiii împăraților Arcadie și Eudoxia, care au dorit astfel să ceară iertare Sfântului Ioan, în numele părinților lor”, a explicat Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul.
Model de păstor
„Aceasta este pe scurt viața plină de sfințenie dar și de grele încercări ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Ne uimim de râvna, de curajul şi de bărbăţia cu care a păstorit Biserica lui Hristos”, a spus Episcopul vicar patriarhal.
„Cu acest mare ierarh şi păstor al Bisericii s-au împlinit cuvintele Mântuitorului, din Evanghelia de azi, Care zice: ‹Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale›. Sfântul Ioan Gură de Aur şi-a pus sufletul pentru oile sale”.
Episcopul vicar patriarhal Paisie Sinaitul a îndemnat la finalul predicii „să ne rugăm cu evlavie la Sfântul Ioan Gură de Aur. El este apostolul pocăinţei, care mijlocește în faţa Preasfintei Treimi pentru noi toţi. Să imităm curajul lui, tăria lui, nevoinţa lui şi sfinţenia vieţii lui”.
La Paraclisul Catedralei Naționale se află un fragment din moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur. Celelalte hramuri ale sfântului lăcaș sunt Învierea Domnului și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului – Prodromița.
Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
