Să ne temem de cinici și de darurile lor! Soluția voluntariatului, convenabilă cinicilor contemporani, adică oamenilor care se bizuie pe ei înșiși mai mult decât este cazul, zdruncină credibilitatea asistenței sociale. În contextul în care asistența socială contemporană cunoaște o profundă fundamentare secularizată, bazată pe un umanism antropocentric și autosuficient, soluția practică o reprezintă inculturarea virtuții milei creștine în puterea de a face binele, iar nu tendința socială generală de a se pune un cât mai mare accent pe activitățile de voluntariat.
Această stare de confuzie din domeniul asistenței sociale este amplificată în special de tendința contemporană de a pune accentul exclusiv pe dreptate, fiind înțeleasă drept suma virtuților, așa cum sugera Aristotel în Etica Nicomahică. Din acest punct de vedere, putem spune că asistăm practic la un regres al justiției sociale care tot urmărind să realizeze o „societate pentru toți” a ajuns în situația paradoxală de a susține așa-zisul „drept la păcat”.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
