Mănăstirea Chiajna-Giulești din județul Ilfov și-a serbat luni hramul de vară. Așezământul monahal îl are între ocrotitori pe Sf. Ioan Iacob de la Neamț, care a pustnicit, în ultima parte a vieții, în Deșertul Hozeva din Țara Sfântă.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Părintele Costel Burlacu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, delegat de Părintele Patriarh Daniel, împreună cu Protos. Antim Bâru, starețul mănăstirii, cu alți părinți din obște și invitații lor.

Pornind de la evanghelia citită în cadrul slujbei, Părintele Costel Burlacu a vorbit despre înțelesul fericirii așa cum se desprinde din cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos și din faptele celor care I-au urmat învățătura.

„Noi înțelegem altfel fericirea”, a spus părintele vicar eparhial. „Cum vedem noi fericirea? E adevărat, ne dorim cu toții o carieră frumoasă. E adevărat, ne dorim cu toții să fim fericiți, să avem o familie binecuvântată. Ne dorim cu toții să avem o casă, să avem un rost în această lume.”

„Însă adevărata fericire de care avem nevoie este cunoașterea adevărului Evangheliei”, a subliniat Părintele Costel Burlacu.

„Fericirea neînțeleasă corect nu duce către mântuire. Ce-i lipsea, oare, Sfântului Ioan Iacob după ce, trecut prin încercările vieții, a terminat școala cu note mari, a ajuns în ascultare la Mănăstirea Neamț, pe urmă și-a găsit liniștea la Ierusalim? Putea să se oprească și să spună: Atât și-mi este foarte bine și sunt fericit. Dar iată că drumul fericirii pe care l-a ales Sfântul Ioan Iacob este cu totul altul”, a mai spus părintele vicar eparhial.

„Vă îndemn să citiți cu luare aminte viața Sfântului Ioan Iacob, românul, să-l aveți ca reper pentru dumneavoastră, să-l aveți ca model. Acolo găsiți răspuns la multe din încercările pe care le avem în viața noastră de zi cu zi. Și vedem că toate acestea vin cu un scop: Să ne șlefuiască gândul la o altfel de fericire decât cea pe care o vedem noi.”

Bunicii îndreaptă copiii către Dumnezeu

Vicarul Arhiepiscopiei Bucureștilor a mai vorbit despre jertfa făcută de bunica Sfântului Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul), care a renunțat să devină monahie, pentru a-l crește pe sfânt după ce a rămas orfan.

„Fiecare dintre dumneavoastră vă îndreptați către chipul bunicii ca la un chip al icoanei sufletului dumneavoastră. Vă îndemn, atât ca mamă, cât și ca bunică, să sădiți această dragoste de Dumnezeu în sufletul copililor”, a spus Părintele Costel Burlacu.

„Vedeți, generații după generații vin și spun că primii care ne-au adus în biserică au fost bunicii. Iată cum, aducând un copil în biserică, îl puteți îndrepta spre calea sfințeniei”, a subliniat părintele vicar eparhial.

---

Viața monahală la Mănăstirea Chiajna-Giulești datează de la finele secolului al XVIII-lea, dar așezământul a fost deteriorat de un cutremur și devastat de trupele otomane la începutul secolului al XIX-lea.

Mănăstirea a fost reînființată în 2009. În 2012, la un secol după devastarea ei de către turci, în apropierea ruinelor vechii biserici a fost construită o bisericuță din lemn pictată în frescă la interior.

Mănăstirea are în patrimoniu fragmente din moaștele Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și ale Sfântului Efrem cel Nou, precum și o copie a Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Portărița de la Mănăstirea Iviru, Sf. Munte Athos.

Celelalte hramuri ale Mănăstirii Chiajna-Giulești sunt Acoperământul Maicii Domnului și Sf. Efrem cel Nou.

Sursa foto: Mănăstirea Chiajna-Giulești

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews