Părintele arhimandrit Benedict Ghiuș, trăitor autentic al cinului monahal în vremuri de grea încercare, a țesut în fire de aur, într‑o îndelungată viață de om, un veșmânt al smereniei călugărești și s‑a străduit permanent spre a îmbrăca haina cărturarului iubitor de slovă adâncă, cu puternice simțăminte creștine. S‑a străduit pentru sine și pentru cei din jur. A avut o bogată activitate culturală încă din anii studiilor teologice, continuată până la sfârşitul zilelor (iunie 1990).
A manifestat o deosebită înțelepciune în clipele triste ale existenței neamului nostru. Era sfătos și plin de bucurie în desele întâlniri dialogale pe care le‑a avut cu monahi și oameni de cultură ai timpului, precum părintele protosinghel Petroniu Tănase, poetul Ioan Alexandru, scriitorul, eseistul și criticul literar Alexandru Paleologu.
Redăm în continuare rânduri epistolare în care regăsim dorința cărturărească pentru sine și pentru cei din jur. Răvașele expediate sau primite ca răspuns al acestor personalități eclesiale și culturale sunt pilduitoare pentru noi, cei de astăzi.
Mai multe informaţii în Ziarul Lumina.
