Episcopul vicar Roman Stanciu Ialomițeanul (mai târziu Ilfoveanul) a trecut la cele veșnice în urmă cu trei decenii, în noaptea de 11 spre 12 februarie 1994. Cei care l-au cunoscut, vorbesc despre pasiunea sa pentru rânduiala bisericească și spun că era un mare iubitor de liniște și de rugăciune.

Episcopul vicar Roman Stanciu (din botez Radu) s-a născut în data de 3 martie 1921 în satul Brătia, comuna Axintele din județul Ialomița.

Pe lângă credința primită în casa părintească, s-a bucurat de ajutorul, exemplul și îndemnurile unchiului său, protosinghelul Augustin Mateescu, unul dintre călugării de seamă ai Mănăstirii Cernica din veacul al 20-lea, spune PS Timotei Prahoveanul, autorul lucrării „Roman Stanciu Ialomițeanul – crâmpeie din viața unui ierarh”.

Era iubitor al liniștii și rugăciunii

„Era iubitor al liniștii și rugăciunii; două-trei zile pe săptămână ori frânturi din ele le petrecea în obștea cernicană, aducându-și aminte de unchiul lui, protosinghelul Augustin, călugăr de nădejde, în a cărui casă de pe malul lacului se odihnea și lucra, străduindu-se să fie isihast, dincolo de activitățile și chemările în care era permanent implicat”, relatează PS Timotei Prahoveanul pentru Ziarul Lumina citând mai multe mărturii.

„De cu seară sau în dimineața fiecărei zile, citea viața sfântului din ziua respectivă, Apostolul și Evanghelia. Când întâlnea pe cineva, îi adresa întrebarea: Ce sfânt este prăznuit astăzi? Ce Evanghelie se citește? Dacă nu treceai această primă formă de examinare, dialogul cu el devenea aproape imposibil”.

A studiat Μedicină și Geografie

După ce a absolvit primele patru clase în satul natal, a continuat studiile la Seminarul monahal de la Mănăstirea Cernica (1933-1941). În 1932 a intrat în obștea Mănăstirii Cernica.

A fost tuns în monahism la data de 5 august 1940 de către arhimandritul Chesarie Păunescu, avându-l naș pe teologul și filologul Urpasian Popa, mai târziu stareț al Mănăstirii Cernica, primind numele Sfântului Roman Melodul.

În data de 29 decembrie 1940 a fost hirotonit ierodiacon pe seama Mănăstirii Cernica, de către Mitropolitul Gurie Grosu. A fost bibliotecar al mănăstirii, având în custodie muzeul mare și casele memoriale ale Sfinților Calinic și Gheorghe de la Cernica.

A urmat Facultatea de Teologie din București între anii 1941-1945. În perioada studiilor a locuit la Mănăstirea Antim, într-o chilie deasupra clopotniței și adeseori a participat la întâlnirile Rugului Aprins.

După terminarea cursurilor Fa­cultății de Teologie, a urmat Facultatea de Farmacie (1945-1950). După absolvirea Facultății de Farmacie, a urmat vreme de trei ani și Facultatea de Geografie din Bucu­rești.

Preocupări comune cu Mitropolitul Bartolomeu

În anii studenției l-a cunoscut și pe viitorul Mitropolit Bartolomeu Anania, bibliotecar și secretar al Patriarhului Justinian. Aveau preocupări comune, mai ales în ce privea farmacia și medicina. Într-o zi, Patriarhul Justinian i-a chemat pe amândoi și le-a încredințat ascultarea de a umbla în mormântul din pridvorul Bisericii Sfântul Gheorghe al Mănăstirii Cernica, pentru a așeza în ordinea cuvenită osemintele ierarhului Calinic, înainte de canonizare (Bartolomeu Anania era arhidiacon, iar Roman Stanciu, ieromonah).

Bartolomeu Anania i-a mărturisit patriarhului că nu se consideră vrednic să umble la mormântul marelui ierarh cernican. Patriarhul l-a mustrat, de față fiind și Roman Stanciu. Nimeni dintre noi nu e vrednic pentru o asemenea lucrare! De aceea avem duhovnici și rugăciune de pocăință! În cele din urmă, cei doi monahi au făcut ascultare! Au așezat în racla de curând sculptată osemintele legate cu sârmă de argint ale ierarhului Calinic, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1955.

Ierodiaconul Roman a lucrat ca șef de Serviciu Tehnic la Atelierele Patriarhiei de la Mănăstirea Plumbuita (1 octombrie 1950 – 1 iulie 1952), iar în perioada iulie 1952 – 1 noiembrie 1952 a fost secretar al Mănăstirii Cernica, făcând uneori practică la farmacia Spitalului Cantacuzino.

În perioada 1 decembrie 1952 – 1 aprilie 1959 a fost detașat la Mănăstirea Căldărușani, unde era multă nevoie de rugăciune și lucrare administrativă.

La 9 aprilie 1953, după 13 ani de slujire ca ierodiacon, a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Căldărușani, de Episcopul vicar Teoctist Botoșăneanul, viitorul Patriarh al României. A primit rangul de protosinghel la 28 decembrie 1957 la Căldărușani.

A fost numit stareț al Cernicăi, începând cu data de 1 aprilie 1959, urmându-i arhimandritului Atanasie Gladcovschi, lucrând cu sârgu­ință la refacerea și restaurarea Mănăstirii Vornicului Cernica, mai întâi la biserica Sfântului Nicolae și apoi la bisericile Sfântul Gheorghe și Sfântul Lazăr.

A înființat muzeul mănăstirii, a amenajat și refăcut Casa memorială a Sfântului Calinic, a reparat chiliile și cerdacurile incintei, a pictat trapeza, a introdus apa curentă și încălzirea centrală. Lucrări importante s-au făcut și la vie, în gospodărie și în tot spațiul mănăstiresc. A înființat o bibliotecă pentru care s-a realizat mobilier nou, după modelul Bibliotecii Patriarhale. În 1963, la 15 septembrie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a conferit rangul de arhimandrit.

În timpul stăreției sale (1959-1973), mănăstirea a cunoscut momente de comuniune și frumoase rânduieli liturgice, evenimente bi­sericești, culturale și misionare. A primit vizita multor ierarhi din țară și străinătate.

La 9 iunie 1973, arhim. Roman Stanciu a fost ales Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar la 15 august a fost hirotonit arhiereu în Catedrala Patriarhală de către Patriarhul Justinian împreună cu Episcopii Antim Nica, Antonie Plămădeală și Gherasim Cristea.

„Când eram student la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, l-am întâlnit de câteva ori. Era aspru la prima vedere și părea nedoritor de dialog, dar au fost și situații când l-am descoperit cordial, chiar deschis spre comunicare, având darul povestirii”, spune PS Timotei Prahoveanul.

A realizat, împreună cu arhimandritul (pe atunci) Bartolomeu Anania, Arhieraticonul, care a fost publicat de mai multe ori.

A trecut la cele veșnice în ziua de 12 februarie 1994 și a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica.

Foto credit: Ziarul Lumina