În Duminica a 9-a după Rusalii, Înaltpreasfințitul Laurențiu, Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul Ardealului a oficiat Sfânta Liturghie, înconjurat de un mare sobor de preoți și diaconi, la Catedrala Mitropolitană „Sfânta Treime” din Sibiu, potrivit mitropolia-ardealului.ro.
În cuvântul de învățătură, ierarhul a subliniat faptul că „potolirea furtunii pe mare nu reprezintă doar o minune pe care a făcut-o Domnul Iisus Hristos în fața ucenicilor pentru a-i întări în credință, ci este și o mărturie față de noi, care ne aflăm călători pe marea vieții, pe marea aceasta învolburată”. După înmulțirea pâinilor, Mântuitorul s-a urcat pe munte să se roage, în timp ce ucenici trebuiau să treacă de partea cealaltă a Mării Galileii. „La mijlocul mării, vântul fiind potrivnic, ucenicii s-au temut, au ajuns într-un moment de criză și au început să strige”, a arătat IPS Mitropolit Laurențiu, care a adăugat că Mântuitorul Iisus Hristos a apărut, atunci, umblând pe mare. Astfel, „dacă noi suntem călători pe această mare a vieții, dacă noi am intrat în viața aceasta prin rânduiala lui Dumnezeu, nu prin voia noastră, avem un ocrotitor, cel care ne-a trimis pe noi în lume și care este și limanul spre care trebuie să alergăm. În acel moment de criză, de spaimă, văzându-L pe Mântuitorul umblând pe mare, ucenicii au crezut că este o nălucă, arată Sfântul Evanghelist Matei acest fapt, arătând că și noi, de multe ori confundăm realitatea cu imagini nefirești.
Mântuitorul le oferă îndemnuri ucenicilor: „”Îndrăzniți, sunt Eu, nu vă temeți!” Nu putea să fie un îndemn mai puternic, o altă binecuvântare, în orice clipă a vieții noastre. „Îndrăzniți, adică fiți curajoși, nu vă temeți, Eu sunt cu voi, tot timpul!””, arată IPS Mitropolit Laurențiu, adăugând că atunci când Sfântul Apostol Petru a cerut o dovadă că într-adevăr El este Hristos, atunci Mântuitorul l-a chemat la El, iar Petru a început să meargă pe mare, dar îndoindu-se, văzând vântul potrivnic, a început să se afunde și a strigat către Mântuitorul să îl scape din valurile în care se afunda.
„Și a primit răspunsul pe măsura credinței, sau îndoielii sale: „Puțin credinciosule, de ce te-ai îndoit?” Și noi ne asemănăm, de foarte multe ori cu Petru. Suntem exaltați de ajutorul pe care Dumnezeu ni-l oferă nouă, de lucrările pe care le realizăm, dar nu suntem suficient de mulțumitori și de statornici în mulțumirea noastră, încât numai dacă un semn, un vânt adie împotriva voinței noastre, ne îndepărtăm, ne afundăm. Avem însă o șansă: să strigăm: „Doamne, ajută-mă! Doamne, mântuiește-mă! Doamne, fii cu mine!””, a spus ierarhul.
Astfel, din Evanghelia Duminicii, credincioșii trebuie să rețină faptul că „întâi de toate este această realitate în care ne aflăm, suntem călători în lumea aceasta, cu o țintă precisă, trebuie să ajungem la liman, iar limanul este unul singur (…) În al doilea rând este tocmai această tărie a credinței, întărirea credinței noastre că Dumnezeu ne ocrotește prin rânduiala Sa, că Mântuitorul Iisus Hristos întinde mâna către noi, tocmai atunci când suntem noi în momente dificile, în momente de ezitare sau poate chiar de deznădejde. Avem această șansă să fim ocrotiți de Hristos în călătoria noastră, iar ocrotirea aceasta să fie de fapt binecuvântarea pe care Mântuitorul Iisus Hristos ne-o dă prin acele cuvinte: „Îndrăzniți, eu sunt, nu vă temeți!””.
IPS Mitropolit Laurențiu a mai subliniat importanța rugăciunii, arătând că „Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, înainte de a veni la ucenici s-a rugat pentru ei”, iar „rugăciunea este mijlocul și arma cea mai puternică, ea ne menține pe noi în echilibru, ne dă forță, nu ne lasă să cădem în îndoiala necredinței și să ne afundăm în apă și să ne înecăm. Să biruim valurile ispitelor care vin asupra noastră și să-L avem pe Hristos ca ocrotitor, ca ținta vieții noastre”.
Sărbătoarea de la Catedrala Mitropolitană din Sibiu a continuat cu o slujbă de Te Deum săvârșită de preoții și diaconii prezenți, cu ocazia aniversării zilei numelui IPS Mitropolit Laurențiu, de Sfântul Mucenic Lavrentie și a hirotoniei întru arhiereu.
