Serghei Boghiu, pe numele său de botez, s-a născut născut la 7 octombrie 1912 în Basarabia, comuna Cuconeștii-Vechi, județul Bălți. La vârsta de 14 ani intră ca frate în Mănăstirea Rughi din Soroca.
A studiat la Școala de cântăreți din Mănăstirea Dobrușa, iar între 1932-1940 a urmat cursurile Seminarului monahal de la Mănăstirea Cernica.
După seminarul teologic, a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din București.
În 1942 se înscrie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București pe care o termină în 1946.
A fost tuns în monahism în anul 1937 la Mănăstirea Dobrușa, primind numele de Sofian. În 1945 este hirotonit preot-ieromonah pentru Mănăstirea Antim pe care a condus-o între 1950-1955 și în a doua parte a vieții.
În 1958 a fost arestat împreună cu mai mulți membri din „Rugul aprins” și condamnat la 15 ani de închisoare. În 1964 este eliberat și revine la Mănăstirea Antim unde rămâne până la finalul vieții. Pe 14 septembrie 2002 a trecut la Domnul și fost înmormântat la Mănăstirea Căldărușani.
Starețul Sofian Boghiu a fost unul din cei mai mari duhovnici contemporani ai capitalei. A adunat în jurul său tineri, oameni de cultură și teologi care i-au urmat sfaturile spirituale.
Fericit este, fraților, cel ce are smerenie; smerenia nu se mânie, nici nu poate să mânie pe cineva. Smerenia nu bârfește, nu osândește pe nimeni, nu disprețuiește.
În decursul activității de pictor a zugrăvit mai multe biserici, dintre care amintim: Mănăstirea Deir-el Harf din Liban, Catedrala Horms – Siria, Biserica din Hama, Biserica Mănăstirii Radu Vodă și Schitul Darvari.
Pe 7 octombrie se împlinesc 110 ani de la nașterea Părintelui Sofian Boghiu.
Foto credit: Arhiva Basilica / Raluca-Emanuela Ene
Sursă citat: Arhimandritul Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea – însușirile trăirii ortodoxe, ediția a doua, revizuită si adăugită, Editura Fundația Tradiția Românească, București, 2002.
