Protosinghelul Vartolomeu Șaramăt, duhovnicul Mănăstirii Tismana de mai bine de 40 de ani, a fost înmormântat marți. Slujba a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Mitropolitul Olteniei.

Înaltpreasfinția Sa a evocat smerenia duhovnicului Vartolomeu, pe care l-a descris cordial drept „frate și prieten, părinte îndrumător și ostenitor împreună cu noi în viața călugărească și preoțească”.

„Părintele Vartolomeu pleacă în lumea veșnică la începutul Postului Mare”, remarcă ierarhul, „acum când ne pregătim și ostenim să ne construim viața după poruncile lui Dumnezeu, acum când noi ne curățim prin post și rugăciune și vrem ca să ajungem luminați la Sfânta Înviere a Mântuitorului Hristos”.

„Această plecare a părintelui este în consens cu osteneala călugărească. Prin călugărie nu facem decât să trăim permanent crucea Mântuitorului. Așa cum ne răstignim înaintea Sfântului Altar când devenim monahi, toată viața noastră trebuie să o petrecem în sensul crucii Mântuitorului”, a spus Înaltpreasfinția Sa.

„Putem spune că viața călugărului este permanent săptămâna pătimirilor, a suferințelor, dar și a bucuriei, pentru că nu există cruce fără înviere”.

„Părintele Vartolomeu ne dă astăzi un exemplu foarte practic și în același timp o filozofie pe care trebuie să o înțelegem și să o avem permanent în suflet, ceea ce a fost el suntem noi și ceea ce este el vom fi și noi”, a subliniat Mitropolitul Olteniei.

„Părintele ne dă această învățătură să cugetăm permanent la moarte. Cugetarea la moarte este filozofia filozofiilor”.

„L-am cunoscut ca un om de rugăciune, un om tăcut și liniștit, un om pașnic care inspira pace și liniște întotdeauna în jurul sfinției sale”, a evocat la final Înaltpreasfinția Sa.

Protosinghelul Vartolomeu Șaramăt

Duhovnicul Vartolomeu s-a născut în data de 26 august 1935, în satul Sohodol, comuna Tismana, din județul Gorj. După finalizarea studiilor de seminar, intră în viața monahală ca frate de mănăstire, în 17 ianuarie 1953 la Mănăstirea Polovragi.

Doi ani mai târziu, în 18 septembrie 1955 a fost tuns rasofor, iar o săptămână mai târziu a fost tuns monah.

Ulterior Decretului nr. 410 din 1959 a fost nevoit să iasă din mănăstire și să se angajeze ca muncitor la drumuri pe defileul Jiului, aproape de Mănăstirea Lainici. În anul 1967 intră în obștea Mănăstirii Lainici. În data de 9 mai 1974 este hirotonit ierodiacon, iar două zile mai târziu ieromonah.

Devine duhovnicul Mănăstirii Tismana în 12 decembrie 1982, unde a rămas până când a trecut la Domnul în data de 17 martie 2024, la vârsta de 88 de ani.

Foto credit: Mitropolia Olteniei