„Să răbdăm, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!”, este unul dintre îndemnurile pe care părintele Proclu Nicău le adresa adesea ucenicilor lui. Deşi s-a mutat la Domnul de doi ani, pustnicul din Mitocu Bălan ne-a lăsat pilda vieții sale plină de smerenie și blândețe.
Părintele Proclu (Gheorghe Nicău) s-a născut în data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț.
El a intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria Neamț la vârsta de 12 ani.
În anul 1949 a fost trimis, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale.
De acolo a fost alungat de comuniști, în urma decretului din 1959.
Rădăcina smereniei din căinţă se naşte
– Pr. Proclu Nicău
Cu binecuvântarea Părintelui Cleopa Ilie, Părintele Proclu s-a retras în satul natal, Mitocu Bălan, unde a viețuit într-o chilie la poalele pădurii.
Părintele era cunoscut pentru smerenia și blândețea sa.
Fiind căutat tot timpul de numeroși oameni pentru sfaturi duhovnicești, celor mai mulți Părintele Proclu le spunea: aţi venit la un moş prost de cap, fără carte, la păcătosul pământului! Viaţa mea e un deal şi-o vale, nimic folositor.
„Cine capătă aceste două virtuți (dragostea şi semerenia), Duhul Sfânt îl învață mila, pentru că din dragoste izvorăște mila și dacă are milă de toți, adică de aproapele, nu poate greși, iar dacă a căpătat smerenia, nu mai judecă pe altul, nu mai cântărește pe altul. El se vede pe sine mic și păcătos”.
Părintele Proclu a trecut la cele veşnice în 28 ianuarie 2017. A fost înmormântat la Sihăstria Putnei.
Foto credit: Doxologia
