Printre sfinții doctori fără de arginți din sinaxare se disting și figurile a cinci femei. Viețile lor sfinte au fost o împletire între feminitatea manifestată prin mângâiere adusă celor aflați în suferință cu tăria și curajul mărturisirii dreptei credințe.

Unele scrieri¹ menționează că tradiția „doctorilor fără de arginți” a fost fondată de trei femei, Sfintele Zinaida, Filonela și Ermiona, primele dintr-o serie lungă de astfel de sfinți.

Vă prezentăm pe scurt viețile acestor cinci femei care au deschis calea tămăduirilor făcute în numele lui Hristos.

Sfânta Ermiona – 4 septembrie

Sfânta Ermiona s-a născut în Cezareea Palestinei în secolul I și este una dintre cele patru fiice ale Sfântului Filip, diaconul și unul dintre cei 70 de Apostoli (Fapte 21:9).

A plecat împreună cu sora sa, Eutihia, în căutarea Sfântului Apostol Ioan, dar acesta se mutase deja la Domnul. Aceste două surori dobândiseră încă din Palestina cunoștințe medicale pe care le-au folosit tratând bolnavii în călătoriile lor. Nu doreau să primească nicio răsplată pentru ajutorul oferit, de aceea biserica le numără printre doctorii fără de arginți.

Cele două surori sunt cunoscute și pentru faptul că au pus bazele unei case de oaspeți în care le purtau de grijă bolnavilor, săracilor și călătorilor.

Sfânta Ermiona a fost prigonită de împărații Traian și Hadrian și a trecut la Domnul după ce a fost martirizată.

Sfânta Tecla – 24 septembrie

Mulți credincioși o cunosc pe Sfânta Tecla (secolul I) drept prima femeie martir, ucenică a Sfântului Apostol Pavel și întocmai cu apostolii. Însă, aceasta este descrisă în sinaxar și drept „tămăduitoare bună”². De asemenea, este menționat faptul că „fără de plată tămăduia pe cei ce veneau la dânsa”².

Sfânta Tecla și-a asumat această vocație, de vindecătoare, după ce a fost botezată de Sf. Ap. Pavel și după ce L-a mărturisit pe Hristos în fața păgânilor, îndurând numeroase chinuri. Prigonitorii au eliberat-o, după ce au văzut că sfânta este salvată în chip minunat din toate încercările.

Aceasta și-a continuat propovăduirea și într-un final a rămas într-o peșteră din Seleucia (pe actualul teritoriu al Irakului). Aici a devenit și mai cunoscută datorită vindecărilor, atrăgând invidia doctorilor și vrăjitorilor care sărăciseră și nu înțelegeau de unde vine această putere a sfintei.

Aceștia au trimis oameni care să-i facă rău Sfintei Tecla, dar prin rugăciunile ei Domnul a deschis un munte în care s-a adăpostit și care i-a devenit mormânt.

Sfintele Zinaida și Filonela – 11 octombrie

Sfintele Zinaida și Filonela (stânga, respectiv dreapta) și Sf. Ermiona (centru)

Surorile Zinaida și Filonela s-au născut în secolul I, în Tarsul Ciliciei, pe teritoriul actual al Turciei. Erau verișoare ale Sfântului Apostol Pavel și surori ale Sfântului Iason, primul episcop al Tarsului, cel care le-a și botezat.

Cele două surori au studiat filosofia la o școală importantă din oraș, dar au fost atrase mai mult de științele medicale. Astfel, au început să aplice principiile creștine dobândite de la fratele lor, în tratamentul bolnavilor într-o bolniță din Tars.

Sfintele considerau că în tratamentul unui bolnav trebuie să se urmeze două direcții: vindecarea bolilor și neputințelor trupești și a celor sufletești.

Au dorit să răspândească cuvântul lui Dumnezeu și în alte ținuturi, așa că au părăsit orașul natal și s-au îndreptat spre cetatea Demetriada (regiunea Cilicia) sau după alte surse, spre Tessalia. Cert este că cele două surori sfinte și-au amplificat activitatea de „doctori fără de arginți”. Au înființat un nou așezământ, au vindecat numeroși oameni fără să accepte plată și i-au convertit pe mulți la creștinism.

Sfintele au avut un sfârșit mucenicesc, la o vârstă înaintată, fiind omorâte cu pietre de păgâni.

Sfânta Muceniță Sofia Doctorița – 22 mai

Singurele informații disponibile despre Sfânta Sofia sunt faptul că a fost doctoriță și a murit ca martiră, prin decapitare, una dintre cele mai cunoscute metode de ucidere a creștinilor din vremea prigoanelor.

Numele ei a rămas totuși în sinaxare și este pictată în biserici ținând în mână crucea și instrumente medicale. De asemenea, este reprezentată în icoanele soborului extins al sfinților doctori fără de arginți.

Numele „Sofia” înseamnă „înțelepciune”, iar cea mai cunoscută sfântă cu acest nume este tot o martiră din Roma, serbată în 17 septembrie.