Duminica Sfântului Apostol Toma reprezintă Înnoirea Învierii lui Hristos, ecoul luminos al Paștilor, definiția și temelia tuturor duminicilor anului bisericesc, experiența capitală a tuturor oamenilor bisericești și, totodată, icoană a zilei veșnice a mărețiilor și uimirilor eshatologice. Locul geometric al acestei experiențe pururea înnoitoare este coasta cea de văpaie a Domnului, matricea euharistică a Bisericii. Toți cei chemați, în fel și chip, de Domnul, de la necredință la credință, fac această experiență euharistică a atingerii de rănile Domnului și a umplerii de slavă și de adevăr. Căutătorul sincer al adevărului face la un moment dat prin intervenție divină, care se poate numi invitație, îmbiere, poftire, trecerea de la îndoială la înnoială, de la necredință la credință, printr-o experiență de deplină încredințare. Această experiență a încredințării se repetă și devine sursa înnoirii perpetue a vieții și pregustare a vieții în dimensiunea ei ultimă, eshatologică, împărătească, desăvârșită. Experiența euharistică, prin excelență pascală, trece viața noastră din istorie în eshaton, de la altarul văzut la tronul slavei, de la savoare la uimire, de la atingere la unire, de la vechi la nou, de la stricăciune la inalterabilitate, de la instabilitate la stare desăvârșită, de la întunericul necredinței la lumina credinței, de la lipsa de întemeiere a vieții la temei tare, de la vagul incertitudinii la certitudini puternice.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
