Postul Mare și evenimentele din istoria mântuirii pe care le reactualizăm în această perioadă au inspirat numeroși artiști să creeze opere nemuritoare.
Vă prezentăm mai jos câteva astfel de lucrări din domeniul muzical.
Stabat Mater („Stătea Maica”), de Antonio Vivaldi (1712)
Inspirată dintr-un vechi imn creștin care redă suferința Maicii Domnului în timpul Răstignirii Fiului ei, compoziția a fost scrisă la comanda Bisericii Santa Maria della Pace din Brescia, Italia, și interpretată pentru prima dată în acest lăcaș în timpul slujbelor din Săptămâna Mare.
Passio secundum Joannem („Patimile după Ioan”), oratoriu de Johann Sebastian Bach (1724)
Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la prima reprezentație. Aceasta a avut loc în data de 7 aprilie 1724, în Vinerea Mare, la Biserica „Sf. Nicolae” din Leipzig.
Ultimele șapte cuvinte ale Mântuitorului pe Cruce de Franz Joseph Haydn (1787)
Lucrarea a fost comandată pentru slujba din Vinerea Mare de la Oratorio de la Santa Cueva din Cadiz, Spania.
Interpretată și la Paris, Roma, Berlin și Viena, lucrarea a fost adaptată în același an de autor pentru cvartet de coarde, apoi pentru pian solo. În 1796, compozitorul a adaptat-o și ca oratoriu (compoziție pentru cor și soliști).
Christus am Ölberge („Hristos pe Muntele Măslinilor”) de Ludwig van Beethoven (1803)
Lucrarea descrie, sub forma unui oratoriu dramatic, frământările lui Iisus pe Muntele Măslinilor, când simte apropierea ceasului în care Se va jertfi pentru omenire. Specialiștii afirmă că lucrarea surprinde latura umană a episodului evanghelic mult mai bine decât alte piese similare.
Prima reprezentație a avut loc la Teatrul din Viena și apoi, în 1809, a devenit primul succes al compozitorului pe pământ american.
Via Crucis („Drumul Crucii”) de Franz Liszt (1879)
Inspirată din cele 14 opriri ale lui Hristos pe Drumul Crucii, compoziția se distinge între celelalte lucrări ale muzicianului, fiind de o seninătate deosebită. Lucrarea este specială și pentru că atinge limitele tonalității, încălcând regulile componistice predominante în epoca sa.
Liszt ar fi vrut să interpreteze lucrarea la Colosseumul din Roma, cu un armoniu uriaș, dar prima reprezentație a avut loc abia la 43 de ani după moartea lui, la Budapesta, în Vinerea Mare, 29 martie 1929, sub conducerea compozitorului Artúr Harmat, profesor de muzică bisericească la Academia Liszt.
Franz Liszt era membru laic al ordinului catolic al Franciscanilor.
„Patimile și Învierea Domnului”, oratoriu bizantin de Paști de Paul Constantinescu (1946)
Spre deosebire de oratoriile din muzica occidentală, încă din titlu se observă că accentul este pus nu numai pe Pătimiri, ci și pe Înviere, care le încununează și le dă sens.
Compozitorul și-a dorit o versiune românească și de tradiție bizantină a lucrărilor similare din muzica occidentală. Lucrarea, o premieră absolută pentru cultura română, este o simbioză între melosul bizantin și spiritualitatea protestantă din oratoriul lui J. S. Bach.
Oratoriul bizantin de Paști a fost interpretat prima dată pe scena Ateneului Român sub bagheta lui George Enescu.
Passio Domini Nostri Jesu Christi secundum Joannem („Patimile Domnului nostru Iisus Hristos după Ioan”) de Arvo Pärt (1982)
Ideea lucrării i-a venit muzicianului la finele anilor 1970, în timpul Postului Mare. Compoziția este unul dintre cele mai autentice exemple ale stilului tintinnabuli („clopote”), inventat de compozitorul ortodox estonian.
Tehnica lui constă din combinarea a două linii monodice într-un ansamblu muzical unic, în care dualitatea originală a vocilor urmează o structură definită prin formule stricte, care adesea țin de o complexă matematică. Compozitorul dă astfel o nouă semnificație orizontalei și verticalei din muzică și lărgește percepția muzicii tonale și modale.
Foto credit: Mitropolia Ardealului
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
