În vecinătatea Pieței Victoriei, unde tumultul și animația veșnic agitatei metropole se domolesc, pe micuța stradă a Monetăriei, trecătorul grăbit al Capitalei descoperă un adevărat colț de istorie, de cultură și de educație: Biserica Mavrogheni. Trecutul fascinant, pecetluit cu prezența unor personalități marcante, se îmbină cu viața la zi, vocația lăcașului de cult exprimându-se fără tăgadă în vremurile de acum, după dorința mai-marilor săi ctitori.
Istorica biserică, aflată acum în proces de restaurare, înconjurată de câteva morminte vechi și noi, cu o curte generoasă în care se intră prin turnul-clopotniță, ne-a primit într-o zi de iarnă domoală. Ne-am închinat, cu blagoslovenie de la părintele profesor Dumitru Pintea, parohul lăcașului, am făcut câțiva pași prin împrejurimi, citind pisaniile și actele de pecetluire ale monumentelor și am vizitat grădinița închinată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ce se află în fața bisericii din octombrie 2009.
Așezată la începuturile ei în afara cetății, Biserica Mavrogheni a fost ridicată de domnitorul grec, originar din insula Paros, Nicolae Petre Mavrogheni, într-un loc pitoresc, „la capătul podului Mogoșoaia”. În jurul bisericii de zid închinate „întru cinstea și prăznuirea Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria” (Izvorul Tămăduirii), domnitorul iubitor de credință și cultură a dezvoltat un așezământ ce cuprindea un foișor domnesc, un spital, o școală, o fântână, precum și rezervorul principal unde era colectată apa de la izvoarele Crețulești prin olane de lut ars.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
