Dacă ar fi spus un prooroc acest adevăr, un patriarh, un apostol, un sfânt, ar trebui să-l credem; dar când spune Ziditorul proorocilor și Dumnezeul proorocilor că Ioan este cel mai mare om născut din femeie, cine poate să se îndoiască de acest adevăr?
Ați auzit ce spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea neamurilor, ca, văzând oamenii faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”. Cine a fost o lumină mai mare ca Ioan Botezătorul?
Și ca să aflăm cine a fost el, să întrebăm direct pe Hristos, Mântuitorul lumii, care le spunea atunci ucenicilor Săi și la tot poporul: „Ce-ați ieșit să vedeți în pustie? Au doară trestie clătinată de vânt? Dar ce-ați ieșit să vedeți? Au doară om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce petrec în haine scumpe și în desfătare, sunt în casele regilor? Dar ce ați ieșit să vedeți? Au doară prooroc?” Și apoi le explică: „Dacă ați ieșit pentru aceasta, să știți că mai mult decât prooroc este Ioan Botezătorul!” Apoi, arătând cine este Ioan, zice că, dintre toți cei ce s-au născut din femei până la el, nimeni nu este mai mare ca Ioan Botezătorul.
Dacă ar fi spus un prooroc acest adevăr, un patriarh, un apostol, un sfânt, ar trebui să-l credem; dar când spune Ziditorul proorocilor și Dumnezeul proorocilor că Ioan este cel mai mare om născut din femeie, cine poate să se îndoiască de acest adevăr?
Pe acest dumnezeiesc prooroc, mai înainte l-a vestit Isaia, zicând: Iată, Eu trimit pe îngerul Meu înaintea feței Tale, care va găti calea Ta înaintea Ta. Si iarăși: Glasul celui ce strigă în pustie, gătiți calea Domnului, drepte faceți cărările Lui.
Dar de ce l-a numit înger? Pentru că viața lui s-a asemănat foarte mult îngerilor celor fără de trup. Nu era la Ioan avere, nu era lux, nu erau mâncări alese; nu era la Ioan viață împătimită către trup, ci cu totul dezlegat de trup trăia pe pământ, ca un înger. Se hrănea cu acride și miere sălbatică.
Ioan mânca muguri de copaci și miere sălbatică care o fac viespile și albinele sălbatice prin niște stânci și este foarte amară. Deci, aceasta era hrana de toate zilele a acestui dumnezeiesc prooroc, și era îmbrăcat cu o piele de cămilă și încins cu curea. Și a ieșit pe malurile Iordanului, când a fost trimis la vremea propovăduirii, și a început să strige: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția Cerurilor!
Iată, ce este mai mare în lume! Nu dregătoria. Nu bogăția. Nu cinstea de la oameni. Ci fapta cea bună; virtutea este mai slăvită și în cer și pe pământ, și de Dumnezeu și de oameni.
Auzind oamenii din Iudeea și din Samaria și din tot Ierusalimul, că a ieșit un prooroc pe prundurile Iordanului și predică apropierea Împărăției Cerului, mergeau la el și erau botezați de Ioan în Iordan. Pielea cea de cămilă a lui Ioan cu care era îmbrăcat, cureaua cea de pe mijlocul său, viața lui îngerească și sfântă, lepădarea lui de toate ale veacului de acum au atras toată Palestina la el.
Veneau la Ioan cei ce dormeau pe pături împodobite cu nestemate, cu fildeș de elefant; cei învățați să doarmă pe saltele și pe cearșafuri, până și cei cu coroana pe cap, că și Irod a venit, atunci când Ioan l-a mustrat în fața poporului, zicând: Nu se cade, o, Iroade, să trăiești cu cumnată-ta, cu femeia fratelui tău.
Veneau pe prundurile Iordanului și dormeau pe nisip noaptea, ca să asculte de dimineață până seara pe acest om mai presus de om, pe acest înger în trup, care s-a lepădat cu totul de ale veacului de acum și venise ca un înger al Domnului să vestească venirea lui Hristos pe pământ.
Ioan a fost cel mai mare om născut din femeie, înger cu trup și Înaintemergător. El s-a învrednicit să se atingă cu mâna sa cea dreaptă de creștetul Stăpânului Hristos. Am văzut mâna lui în Sfântul Munte al Atonului, la Mănăstirea Dionisiu, într-un toc de aur, dat de Neagoe Basarab al nostru în schimbul moaștelor Sfântului Nifon, patriarhul Constantinopolului. Este galbenă ca ceara.
La Bobotează, când se face aghiazmă, părinții de la Athos nu mai bagă Sfânta Cruce, ci iau mâna Sfântului Ioan și o bagă în vase cu apă de izvor, zicând: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne?”. Și dacă are să fie pace în Grecia și belșug, când o scoate din apă, mâna se deschide singură și iar se închide de trei ori, semn că Dumnezeu este cu această mână care s-a atins de creștetul Său în Iordan.
Dacă trebuie să cinstim pe Maica Domnului, care-i mai presus și decât Ioan Botezătorul, că L-a născut pe Hristos cu trup, apoi al doilea după dânsa trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ioan Botezătorul. Deci să nu fie casă de creștini unde să nu fie icoana Sfântului Ioan Botezătorul și unde să nu vă rugați acestui mare prooroc și înger în trup și înaintestătător al tuturor cetelor drepților, cum îl numește Biserica. (Arhim. Ilie Cleopa, „Cuvânt la Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”)
