Îl sărbătorim astăzi, 30 septembrie 2013, pe Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Arhiepiscopul Armeniei. Un prilej să ne amintim că în 2008, în ziua sa de prăznuire, a fost sfințit un nou paraclis în Reședința patriarhală, căruia i s-a și pus acest hram. Se împlinea atunci un an de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al României. Astăzi, rememorăm faptele minunate ale acestui mare sfânt care a participat la Sinodul Ecumenic de la Niceea din anul 325 și care a făcut din Armenia țară creștină.
Sfântul Grigorie este pentru armeni ceea ce este pentru noi, românii, Sfântul Andrei. Adică un apostol al neamului. El a trecut la creștinism întregul popor armean, botezând mai întâi pe rege și familia acestuia și continuând cu suita regală și cu oamenii de rând.
Viața acestui sfânt este foarte frumoasă și reprezintă un model nu doar pentru că a avut o credință uriașă, ci și pentru dragostea sa față de semeni, față de cei de un neam cu el, pe care n-a acceptat să-i lase în păgânism pe când el trăia în Cezareea Capadociei, ci s-a întors în țară spre a-i lumina cu dreapta credință.
S-a născut în orașul Valarshapat, capitala provinciei Ararat din Armenia, în vremea regelui Tiridat al III-lea (283-330). Părinții săi de origine partă erau nobili, dar păgâni. Intrând în conflict cu casa regală, familia sfântului a trebuit să se refugieze în Cezareea Capadociei, pe când el era un copil. Acolo, a deprins învățătura creștină și a fost botezat cu numele Grigorie. Iubindu-și neamul, s-a întors în Armenia și a propovăduit cu mult sârg credința în Hristos, ceea ce a atras mânia regelui Tiridat al III-lea, care jertfea idolului Artemidei. Sfântul Grigorie a fost întemnițat și chinuit foarte rău pentru credința nouă la care dorea să-i vadă pe toți venind, iar pentru pătimirea sa este numit uneori și Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie, deși nu a murit mucenicește.
În timp ce sfântul era torturat, regele Tiridat s-a îmbolnăvit foarte tare, fiind chinuit de duhuri necurate, iar când cineva i-a spus că nu se va putea vindeca decât dacă îl eliberează pe Sfântul Grigorie, l-a eliberat de îndată. Vindecarea sa a venit și ea pe loc. Văzând minunea, inima regelui s-a înmuiat, aprinzându-se de dragoste dumnezeiască, și a cerut botezul.
Sfântul Grigorie a fost hirotonit Episcop la Cazareea Capadociei de către Arhiepiscopul Leonțiu al acestei cetăți, iar Petru de Sevastia – frate al Sfântului Vasile cel Mare – l-a instalat ca Episcop al Armeniei. Ca episcop, Sfântul Grigorie l-a botezat pe regele Tiridat, întreaga țară urmând apoi exemplul regelui, producându-se o convertire în masă. Regele a poruncit dărâmarea altarelor păgânești din Armenia și a ridicat multe biserici și mănăstiri, dăruindu-le cele necesare cultului și traiului obștesc.
Sfântul Grigorie fusese căsătorit înainte de propovăduirea în Armenia și avea doi fii – Vhartanes și Aristages – și aceștia au venit și l-au ajutat pe tatăl lor în lucrarea de propovăduire și creștinare a poporului armean. Luminătorul Armeniei a propovăduit creștinismul și la perși, asirieni, mideni.
A păstorit Biserica Armeniei timp de 31 de ani, fiind cel de-al treizeci și șaselea episcop care a semnat pe lista celor 318 Părinți de la Sinodul de la Niceea din anul 325. Tot Sfântul Grigorie a înființat alfabetul armenesc și a tradus Biblia în limba armenilor, fiind, așadar, un luminător nu numai prin botez, ci și din punct de vedere cultural al poporului său.
După ce a lăsat în bună rânduială cele ale Bisericii, Sfântul Grigorie Luminătorul s-a retras la viață pustnicească, rugându-se mult și săvârșindu-se în pace la vârsta de 92 de ani.
Ocrotitorul paraclisului din Reședința patriarhală
Paraclisul din Reședința patriarhală cu hramul „Sfântul Grigorie Luminătorul” mai are ca ocrotitori pe Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul și pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul. „Acest paraclis are și o semnificație de binecuvântare asupra orașului, prin Liturghiile pe care le vom săvârși cu ajutorul lui Dumnezeu. Sunt Liturghii pe care le săvârșim spre mântuirea celor care iubesc pe Hristos și Biserica noastră. În mod deosebit am dorit ca acest paraclis să fie amenajat aici, pentru că de aici se va vedea locul unde va fi înălțată noua catedrală”, a spus Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la sfințirea lăcașului de cult. (Articol publicat în Ziarul Lumina din data de 30 septembrie 2013, semnat de Daniela CRLEA ȘONTICĂ)
