Unul dintre cele mai impresionante cimitire din România este cel de la Sulina. Unii îl numesc „internațional”, alții „maritim”, „multietnic”, „multiconfesional” sau „Cimitirul Comisiunii Europene a Dunării”.
Caz unic, în perimetrul lui sunt înmormântați cetățeni de 21 de naționalități, aparținând cultelor creștin, musulman și iudaic. Unele monumente funerare sunt adevărate opere de artă, iar poveștile unora dintre cei înhumați aici sunt tulburătoare. Dincolo de toate însă, cimitirul din Sulina vorbește despre faptul că în fața morții toți suntem egali.
După Războiul Crimeii (1854-1856) și Pacea de la Paris din 1856, Puterile timpului – Austria, Franța, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia și Turcia – hotărăsc, printre altele, neutralitatea Mării Negre, libertatea de navigație pe Dunăre și Înființarea Comisiunii Europene a Dunării (CED), care conferea fluviului dreptul de a beneficia de prevederile Tratatului de la Viena din 8 iunie 1815, întocmai ca fluviile internaționale Rin, Hecker, Main, Moselle, Meuse și Escart. Sediul tehnic al Comisiunii a fost stabilit la Sulina, iar principalele atribuții ale lui vizau implementarea proiectelor de ameliorare a Gurilor Dunării și Dunării maritime, până la Brăila. La 16 mai 1939, activitatea CED încetează, iar după 23 august 1944, Comisiunea devine subiect „imperialist”, interzicându-se orice discuție despre existența ei.
Înființarea cimitirului din Sulina este legată de activitatea acestei Comisiuni.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
