În cadrul Patriarhiei Române se desfășoară o campanie de mobilizare a credincioșilor să doneze sânge, fapt ce a dus la creșterea cu 10% a numărului donatorilor. Dar, cu toate acestea, Centrul de Transfuzie Sanguină din București are zile când epuizează aproape toată rezerva de sânge. Soluția, pe termen scurt, ar fi o prezență mai mare a donatorilor, iar, pe termen lung, realizarea unui laborator de crioprezervare și a unei bănci de sânge.
Campania „O picătură de sânge pentru viața aproapelui” a fost inițiată în primăvara acestui an de Patriarhia Română, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Desfășurată sub îndrumarea părintelui arhim. Ciprian Grădinaru, eclesiarhul Paraclisului Catedralei Mântuirii Neamului, campania își dorește să acopere deficitul de sânge. „Biserica dă un exemplu pozitiv societății. Omul are o sensibilitate la suferință, la boală, la nevoia aproapelui, dar trebuie ca cineva să-l modeleze, să-i fie exemplu. Dacă noi, preoții, Biserica și instituțiile din societatea civilă nu dăm un exemplu constructiv, nimeni nu o va face. Biserica dintotdeauna s-a implicat și se implică în suferința și nevoile poporului. Iar faptul că Biserica consideră știința ca un dar de la Dumnezeu și actul medical ca pe o nouă șansă în viață, dar care nu atentează la libertatea și gândirea omului, ne îndeamnă pe fiecare să ne jertfim pentru cei aflați în suferință”, ne-a spus pr. Ciprian Grădinaru.
Comisia de bioetică a Patriarhiei Române susține că „dăruirea unei picături de sânge, din dragoste față de aproapele, înseamnă autodăruirea și autojertfirea întregului om în interiorul aceluiași Trup mistic al lui Hristos, ceea ce exclude privirea trupului omului ca pe un simplu mijloc de însănătoșire fizică a cuiva”.
Comisia subliniază că Biserica previne însă pe toți să înțeleagă donarea de orice fel ca pe o practică medicală menită înlăturării suferinței membrilor ei, și nu ca pe una care să alimenteze ideea autonomiei vieții fizice și a eternizării acesteia, în detrimentul credinței în viața veșnică (adevărata viață) și neglijându-se pregătirea pentru aceasta. Donarea trebuie să aibă scop terapeutic, să fie în folosul aproapelui și să nu fie determinată de oportunisme politice sau economice, de curiozități medicale, la modă în lumea noastră secularizată. Actul de donare trebuie să aibă la temelie iubirea creștină față de aproapele și jertfelnicia. Donarea nu poate să fie obiectul unor tranzacții. „Actul de dăruire voită a vieții pentru Dumnezeu ori pentru aproapele descoperă adevăratul sens al dragostei, de aceea dăruirea este mai dorită decât conservarea ei; pe aceste considerente se fundamentează eroismul, dar mai ales martiriul”, se mai spune în același document.
Dacă viața aproapelui, cea fizică și cea duhovnicească, este garantată, nici un sacrificiu nu este prea mare, cu condiția să nu ucizi un om spre a promite sau a da viață altuia. Darul vieții constă în sfințenia ei, de aceea urmărirea „calității vieții” ar trebui să se facă pentru sporirea sfințeniei, iar prelungirea vieții, pentru lucrarea mai departe a mântuirii și prezența benefică a persoanei în mijlocul semenilor.
„Îmi dau sângele cu dragă inimă”
„Donez sânge pentru că salvez o viață”, spune Cristina Urzică, unul dintre donatori. „Este primul lucru pe care orice om, nu numai creștin, ar trebui să-l facă. Niciodată nu știi cine are nevoie de sângele tău. Nu știu dacă am un sânge bun, însă îl dau cu dragă inimă și sper să fie de folos cuiva. Sper să înțeleagă cât mai multă lume această nevoie. Donarea de sânge este un act nobil, un act creștinesc. Trebuie să-l iubim pe celălalt și să-i înțelegem nevoia!” Dr. Elena Văleanu, voluntar în cadrul campaniei, spune că donarea de sânge „este cel mai grozav act de caritate pe care îl poate face un om, pentru că prin sângele pe care îl donează poate să salveze viața multor oameni, începând de la copilașul din maternitate până la cel mai vârstnic. Nu trebuie să uităm că trăim într-o perioadă în care a crescut numărul accidentelor și al bolilor cronice, mari consumatoare de sânge”.
„Fiecare trebuie să se gândească că, dacă, „Doamne ferește!”, se îmbolnăvește sau pățește ceva și necesită o transfuzie, nu există punga aceea de sânge care îl așteaptă pe el. Deci, până la urmă, trebuie să venim și să donăm punga aceea de sânge de care putem să avem nevoie cu toții la un moment dat”, ne îndeamnă dr. Doina Goșa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București.
Donarea întinerește sângele
Dr. Corina Posea, de la același centru de transfuzie, demontează temerile non-donatorilor: „Donarea de sânge are efecte benefice și pentru donatorul de sânge. Acesta este consultat riguros înainte de către cadrele medicale. În situația în care există cea mai mică suspiciune de a contraindica dintr-un anumit motiv medical donarea de sânge, cadrele medicale depistează această situație și potențialul donator va fi direcționat către medicul de familie sau i se va da sfatul cuvenit. În situația în care el este eligibil, adică el a fost selectat de către medic și poate să doneze, donarea are efecte benefice. După donare, organismul sesizează faptul că o mică cantitate (450 ml) de sânge a „dispărut” și atunci măduva hematogenă, cea care produce elementele figurate ale sângelui, este stimulată și produce cantitatea de sânge necesară. Iar recuperarea se face într-un interval relativ scurt de timp, adică plasma se recuperează în următoarele 24 de ore, eritrocitele în următoarele 10 zile și trombocitele se recuperează imediat, nici nu este o pierdere cuantificabilă. Ca atare, acest stimul ne pregătește și pentru alte eventuale situații în care organismul poate ajunge să piardă sânge ca urmare a unui traumatism mai ușor sau mai grav”.
Un bărbat poate dona de 5 ori pe an, iar o femeie de 3 ori. Intervalul între o donare și cealaltă este de 90 de zile la femei și de 70 de zile la bărbat. Nici donarea deasă de sânge nu afectează corpul uman, dimpotrivă. „Nu creează dependență, nu poate fi un drog, ci ajută la sănătate. În general, foarte mulți oameni au probleme de coagulare a sângelui, mai ales cei care trec de 40 de ani, și donând sânge, practic nu-l lasă să se îngroașe. Americanii au făcut un studiu pe un lot de donatori și un lot de persoane care nu donează, i-au urmărit o perioadă lungă de timp și au constatat că incidența infarctului de miocard și a atacurilor vasculare cerebrale a fost foarte scăzută la donatorii de sânge comparativ cu ceilalți. Donarea primenește, întinerește sângele. Și donatorii noștri vechi, care vin de 10-15 ani, ne spun că se simt foarte bine după donarea de sânge”, ne convinge dr. Doina Goșa.
Sângele are perioadă mică de valabilitate
Cu directorul Centrului de Transfuzie Sanguină București, dr. Doina Goșa, am vorbit și despre necesitățile sanguine din sistemul medical românesc. „N-aș putea să spun că este o criză de sânge, mai degrabă avem momente de criză, de exemplu la grupele cu Rh negativ. Dar se întâmplă, uneori, să rămânem de pe o zi pe alta aproape fără sânge. Problema este că avem nevoie de sânge 24 de ore din 24. Pacienții care au nevoie de sânge nu dispar niciodată. Nu este suficient să vii o singură dată la donare.” Sângele are o perioadă mică de valabilitate. Trombocitele trăiesc doar 5 zile, iar eritrocitele maximum 31 de zile, fiind păstrat la o temperatură între 4 și 8 grade. „Acesta este motivul pentru care noi nu putem să ne facem o bancă de sânge. Avem nevoie de un laborator de crioprezervare care ar îngheța în azot lichid sângele, putând fi conservat până la 10 ani. Suntem singura țară din zonă care nu are bancă de sânge. Nu ne putem baza pe cantități mari de sânge în cazul unor calamități sau accidente care implică mulți răniți”, conchide dr. Doina Goșa. (Articol semnat de Diac. George Aniculoaie și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 6 noiembrie 2013)
