Sâmbătă se împlinesc 147 de ani de la nașterea celei care avea să fie prima femeie profesor universitar în învățământul de artă din Europa și prima femeie din România care a realizat pictură murală: Cecilia Cuțescu-Storck.
Artista s-a născut în 14 martie 1879 la Râu Vadului, com. Câineni, jud. Vâlcea, în familia Brăneanu, cu rădăcini aromâne, și a fost adoptată de bunicii materni, familia Cuțescu.
A urmat Școala Centrală de Fete din București, apoi a studiat arta la București, la München și la Paris (1899). Prima ei expoziție personală a fost la Paris în 1906. În același an s-a întors în România.
În perioada de la Paris și ulterior, Cecilia Cuțescu-Storck a fost apropiată de Constantin Brâncuși. La un moment dat, la București, chiar au expus împreună, într-un salon organizat de gruparea Tinerimea Artistică. Erau descriși ca „cei doi nebuni de la Tinerimea”.
Casa Cuțescu-Storck
În 1909, Cecilia Cuțescu s-a căsătorit cu sculptorul Frederik Storck. Cei doi au construit, în colaborare cu arhitectul Alexandru Clavel, imobilul de pe strada Vasile Alecsandri nr. 16, care a devenit studioul lor de lucru și căminul lor începând din 1911.
Între 1913 și 1917, artista a decorat interiorul cu numeroase picturi murale de inspirație simbolistă – un exercițiu care prevestea calea pe care o va urma, aceea de pictoriță murală.
1916 a fost un an plin de realizări: Cecilia Cuțescu-Storck a pictat ansamblul mural din holul Băncii Marmorosch-Blank – prima pictură murală din România realizată de o femeie; a fondat, împreună cu Olga Greceanu și Nina Arbore, Asociația Femeilor Pictore și Sculptore; și a fost acceptată ca profesoară la catedra de Arte Decorative a Școlii de Belle-Arte din București.
Acceptarea în mediul universitar
Acceptarea ei la nivel academic s-a făcut cu greutate și după multe piedici. Reușita a fost sărbătorită la Paris, în atelierul pictoriței poloneze Olga Boznańska, cea care a realizat și un portret al româncei. Cecilia Cuțescu-Storck avea să scrie ulterior:
„Și când îmi aduc aminte câte ostilități a trebuit să înfrâng pentru a obține această catedră, în acele timpuri când femeia nu era îndeajuns considerată, fiind lipsită de orice drepturi!…Câte intrigi și neplăceri am îndurat! S-a mers până acolo încât să se caseze de două ori concursul la care totuși reușisem. Dar m-am prezentat a treia oară și tot am izbutit să ocup catedra”.
Succesul internațional
În 1924 și în 1928, Cecilia Cuțescu-Storck a reprezentat România la Bienala de la Veneția, iar în 1929 a primit Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Barcelona, pentru tablourile În extaz și Interior, fiind decorată de guvernul spaniol cu ordinul Meritul Civil.
A continuat să expună în toată Europa, iar în 1933 Franța i-a acordat titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare.
În perioada interbelică, artista a realizat alte două mari ansambluri murale: fresca de 100 de metri pătrați din Aula Magna a Academiei de Studii Economice, dedicată istoriei negoțului românesc (1933), și plafonul din Sala Tronului a Palatului Regal, unde a pictat „Apologia artelor românești” (1934).
Implicare în favoarea breslei
În 1937 a devenit președinta Sindicatului de Arte Frumoase – o altă premieră pentru o femeie artistă. Sub patronajul reginei Maria, sindicatul a primit un sediu în Bd. I.C. Brătianu din București și un spațiu pentru congrese și expoziții. Au fost obținute drepturi pentru artiști: pensii, drepturi de autor, carnete de călătorii, reduceri de impozite.
În 1943, artista a publicat autobiografia „Fresca unei vieți”. În 1948, operele de artă ale soților Storck au fost declarate de utilitate publică, iar în 1951 atelierele lor au fost deschise ca muzeu, familia păstrând spațiul de locuit. În 1957, artista a primit la București titlul de Maestru Emerit al Artei.
În prezent, casa soților Storck adăpostește Muzeul de Artă „Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck”, parte a Muzeului Municipiului București, deschis publicului.
„Am făcut ceva pentru patria mea”
În 1969, la 90 de ani, artista mărturisea:
„Sunt mândră când mi se admiră pictura, dar mă simt fericită atunci când am prilejul să constat că ea e admirată drept un produs al artelor românești. Atunci știu că am făcut ceva pentru patria mea”.
În același an, s-a mutat la cele veșnice.
Sursa foto: Art Safari (deschidere articol)
Surse: Art Safari; Jupânesele; Matricea Românească
