Răspunsul la o astfel de întrebare trebuie să pornească negreșit de la posibilitatea ca un creștin să ajungă, după ce s-a spovedit la un preot, sub epitrahilul altuia, tot pentru Spovedanie.
Există momente, de forță majoră, când cineva se poate spovedi la alt duhovnic, cu binecuvântarea celui pe care îl are. De exemplu, atunci când se află la o distanță geografică mare sau în primejdie de moarte și nu poate ajunge prea curând la propriul duhovnic. Ar fi de menționat aici o practică nefirească, și anume aceea a spovedirii pelerinilor care vin la o mănăstire de către duhovnicii viețuitori acolo, fără ca aceștia să aibă binecuvântarea propriului duhovnic. Părinții din mănăstiri ar trebui să cerceteze mai întâi dacă pelerinii au duhovnic și dacă acesta a binecuvântat ca ei să se spovedească la mănăstirea respectivă. În caz contrar, greșește și credinciosul, dar și părintele care spovedește și canonisește fără discernământ, uneori după așa-zisa „pravilă”, fii duhovnicești ai altora, care vor da seama pentru ei înaintea Dreptului Judecător.
În privința schimbării duhovnicului, știm că ea nu este recomandată, dar poate fi făcută atunci când acesta pleacă la cele veșnice, când el sau credinciosul se mută într-o localitate îndepărtată sau dacă amândoi ajung la concluzia că e mai bine să se întâmple așa, pentru ca Taina Pocăinței să fie cu adevărat un moment de lepădare de un trecut păcătos și de schimbare în bine a viețuirii. Așadar, schimbarea duhovnicului, dacă are un motiv întemeiat, nu constituie un păcat.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
