Predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel (pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei), rostită în Catedrala mitropolitană din Iași, la Sfânta și Marea Marți din Săptămâna Patimilor, în anul 2000 și inclusă în volumul Foame și sete după Dumnezeu-înțelesul și folosul postului, apărut la Editura Basilica, București, 2010, avându-l ca autor pe Preafericirea Sa.
Evanghelia care se citește la Denia acestei zile (Matei 22,15-46 și 23,1-39) arată cât întuneric este în cei ce nu primesc în suflet Cuvântul lui Dumnezeu și urăsc pe Iisus. Se mai vede cum Iisus mustră pe cărturarii și fariseii care au devenit ‘călăuze oarbe’, datorită împietririi sufletului lor în răutate și în fățărnicie. Pentru a alunga un astfel de întuneric din suflet, Evanghelia care se citește la Liturghia Darurilor înainte sfințite (Matei 24,36-51; 25,1-46; 26,1-2) cuprinde cuvintele lui Iisus privind sfârșitul lumii, Pilda celor zece fecioare, Pilda talanților și Judecata de apoi. Slujbele din Sfânta și Marea Marți se referă la toate acestea, însă se face pomenire mai ales de Pilda celor zece fecioare.
Pilda celor zece fecioare este un îndemn la priveghere, la trezvie, care e o vedere duhovnicească a lucrurilor dincolo de fața lor fizică. Privegherea este o vedere prin și dincolo de ceea ce se vede cu ochii fizici, este o vedere duhovnicească a sensurilor ultime ale existenței. „Cămara s-a deschis și împreună cu ea s-a împodobit și dumnezeiasca nuntă. Mirele este aproape, chemându-ne pe noi; deci să ne pregătim’.
Evanghelia aceasta, prin pilda celor zece fecioare, ne dăruiește o învățătură foarte profundă și semnificativă pentru viața creștină și pentru unitatea Bisericii. Două lucruri ne rețin atenția în mod deosebit: primul este candela, iar al doilea uleiul. Cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar cinci fecioare au avut candelă și ulei. Primele sunt cele ce aveau credință, dar fără fapte bune, iar celelalte cinci aveau deodată atât credința, cât și faptele bune. Ce semnificație are uleiul din candelă? Candela este fecioria, iar untdelemnul este milostenia.
Aceste două tipuri de fecioare, unele cu candelă fără ulei și celelalte cu candelă și ulei, semnifică două atitudini religioase. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoțită de milostenie. Candela fără ulei reprezintă evlavia fără milostenie, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia a 3-a. ‘Despre milostenie și Cele zece fecioare‘, în vol. Omiliile despre pocăință, I.B.M.B.O.R., București, 2006, p. 48 „Lumină este fecioria, iar milostenia untdelemn. După cum lumina candelei se stinge fără untdelemn, tot așa se stinge fecioria de nu are milostenie‘) și Sinaxarul zilei din Triod (În Sinaxarul zilei din Triod se spune: „Pe fecioarele cele fără untdelemn în candelă le numește nebune, căci, deși ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeași măsură milostenia (…). Desfrânatele sunt biruite de trup, iar ele au fost biruite de bani‘ (Sinaxar din Sfânta și Marea Marți, Triod, ed. cit., p. 560)). Există o mulțime de oameni foarte evlavioși, dar foarte zgârciți, adică nemilostivi. Aceștia sunt candele fără ulei, fără untdelemn. Candela fără ulei poate simboliza multă știință teoretică, dar puține fapte bune. Candela fără ulei poate fi realizarea de sine individualistă, narcisistă și egoistă, în totală nepăsare față de nevoile celor din comunitate. Candela fără ulei mai poate însemna și doctrina clară, dar fără iubire frățească. Adevărul teoretic, dar fără iubire frățească devine candela fără ulei. Adevărul intelectual, fără iubire smerită, poate deveni ideologie de putere, după cum iubirea, fără lumina dreptei credințe poale deveni rătăcire. De aceea, Evanghelia ne îndeamnă să avem deodată atât candela dreptei credințe, cât și untdelemnul curăției și al faptelor bune.
În cele din urmă, uleiul curat din candelă nu reprezintă simpla noastră iubire posesivă și trufașă, ci el este iubire din iubirea lui Hristos, dar al Duhului Sfânt, adesea simbolizat prin untdelemnul sfințit.
Iar untdelemnul pentru candelă sau iubirea smerită și milostivă se dobândește prin rugăciune și post, prin priveghere și luptă cu păcatul, prin împărtășirea cu Sfintele Taine, în acest înțeles, o cântare din Sfânta și Marea Marți ne îndeamnă zicând: „Împodobindu-ne sufletele ca niște făclii luminoase, să intrăm împreună cu Mirele, care merge la nunta cea nestricăcioasă, mai înainte, până ce nu se închide ușa‘ (Pavecernița mare, cântarea a 9-a, Triod, ed. cit., p. 567).
