Îngenuncherea este unul dintre gesturile ritualice sau liturgice pe care orice creștin le cunoaște și le practică. Totuși, în ciuda faptului că este larg răspândit și cunoscut, puțin sunt cei care știu foarte bine care sunt momentele din slujbă la care trebuie să îngenunchem sau care sunt perioadele în care nu îngenunchem deloc. Perioadele de „ne-îngenunchere canonică” în biserică sunt: toate duminicile anului liturgic (de la vecernia de sâmătă după-amiază la vecernia de duminică după-amiază); de la Sfintele Paști la Cincizecime, în cele 12 zile de la Crăciun la Bobotează; în timpul unei hirotonii de diacon, preot sau episcop și în timpul tuturor Sfintelor Liturghii zilnice.
„De multe ori gesturile care însoțesc rugăciunea reflectă o stare interioară, sufletească. Când creștinul își pleacă genunchii scoate în evidență starea de păcătoșenie a omului, dar Sf. Irineu ne învață că noi trebuie să ne aducem aminte și de harul Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care ne-a ridicat din această stare și de aceea sunt momente în care nu se îngenunchează și nu se fac metanii, tocmai pentru că ne aducem aminte de bucuria aceasta a răscumpărării și a ridicării noastre din păcat cum se întâmplă în zilele de Duminică și de la Paști la Cincizecime” a precizat Pr. Lect. Univ. Dr. Stelian Ionașcu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, potrivit TRINITAS TV.
Perioadele de „îngenunchere canonică” în biserică sunt: atunci când episcopul, preotul sau diaconul ne invită să îngenunchem, în timpul Dumnezeieștii Liturghii a Darurilor înainte-sfințite, atunci când sună clopoțelul; în timpul slujbelor din Postul Mare (în afară de sâmbătă și duminică); în timpul tainei sfintei spovedanii (in afara de sambata si duminica) și începând cu Vecernia Cincizecimii.
