Calendar Ortodox, 9 octombrie

Sfântul Apostol Iacov al lui Alfeu

Era fiul lui Alfeu şi fratele lui Matei, vameşul şi evanghelistul. Când Domnul nostru Iisus Hristos vieţuia cu trupul pe pământ şi alegea pentru vrednicia apostolească pe oamenii cei fără de răutate şi drepţi, ca să-i trimită la propovăduirea Evangheliei în toată lumea, atunci l-a ales pe acest Iacob şi ca pe un vrednic l-a numărat în ceata apostolească.

Iar Iacob a fost dintre cei doisprezece apostoli, însuşi văzător şi ucenic al lui Hristos, propovăduitor al Tainelor şi următor paşilor Lui şi împreună cu ceilalţi Apostoli, primind Sfântul Duh care s-a pogorât asupra lor în limbi de foc, a mers la diferite neamuri şi popoare ca să propovăduiască pe Hristos, să povăţuiască şi să-i aducă pe cei rătăciţi la calea mântuirii.

Aprinzându-se cu râvna cea dumnezeiască, ca focul a ars spinii necredinţei, a sfărâmat idolii şi le-a risipit capiştile, a tămăduit multe boli şi a gonit din oameni duhurile necurate şi viclene şi a adus Domnului nostru Iisus Hristos mulţime de popor, de la care şi-a câştigat numele cel nou: sămânţa dumnezeiască, căci semănând în inimile oamenilor cuvântul dumnezeiesc a sădit şi a sporit dreapta credinţă.

Pentru aceasta s-a numit sămânţa dumnezeiască. Şi înconjurând multe ţări, a semănat sămânţa cea cerească şi, adunând spicele mântuirii omeneşti, a sfârşit alergarea sa pe urma lui Hristos, pentru că s-a făcut următor al patimilor Lui, şi fiind pironit pe cruce şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu.

Şi această dumnezeiască sămânţă – adică Sfântul Iacob – a fost adunată cu roduri însutite în cereasca jitniţă unde, săturându-se însuşi de vederea feţei lui Dumnezeu, şi nouă ne mijloceşte aceeaşi săturare cu rugăciunile sale.

Troparul, glas 3
Apostole Sfinte Iacob, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

Sfinții Cuvioși Andronic și Atanasia

Sfânta Atanasia este pomenită de Biserică alături de soțul său, Sfântul Andronic. Aceștia au fost doi creștini evlavioși, care au trăit în secolul al VI-lea în Antiohia. Duceau o viață îndestulată, dar, în același timp, îi ajutau pe săraci.

Cei doi copii ai lor, o fată și un băiat, au murit amândoi, la vârsta de 12 ani. Sfânta Atanasia a fost cuprinsă de o mare durere și a rămas peste noapte la mormântul copiilor ei din biserica Sfântului Iulian. Pe când se afla singură în biserică, Sfântul Iulian i s-a arătat în chip de călugăr și i-a adus mângâiere, spunându-i că Domnul îi așezase pe copiii ei alături de cei drepți.

După moartea copiilor, cei doi soți și-au împărțit bunurile săracilor și au pornit pe jos spre Ierusalim. S-au închinat la Locurile Sfinte și au întâlnit mulți pustnici. Au mers și în Egipt, unde au fost povățuiți de un avvă. Acesta l-a ținut pe Sfântul Andronic în preajma sa, iar pe Sfânta Atanasia a trimis-o la o mănăstire de maici întemeiată de Sfântul Pahomie.

Doisprezece ani mai târziu, mergând din nou la Ierusalim, Sfântul Andronic a întâlnit-o pe drum pe Sfânta Atanasia, însă nu a recunoscut-o, deoarece era îmbrăcată în haine bărbătești, iar asceza îi transfigurase chipul.

Au mers împreună la Locurile Sfinte, păstrând tăcerea, după dorința sfintei. Sfânta Atanasia i-a propus lui Andronic să viețuiască împreună, în liniște și rugăciune, într-o chilie, iar sfântul, primind binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, a acceptat.

Vreme de alți 12 ani, cei doi au trăit împreună, fără ca Sfântul Andronic să bănuiască că monahul de lângă el este chiar soția lui.

După adormirea Sfintei Atanasia, lângă ea a fost găsit un înscris care îi dezvăluia taina. Duhovnicul Sfântului Andronic a lăudat atunci răbdarea și luptele grele pe care cuvioasa le-a dus pentru a putea trăi ca o străină alături de soțul său atâția ani.

Troparul Sfântului Cuvios Andronic, glasul 1:

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Andronic. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Troparul Sfintei Cuvioase Atanasia, glasul al 8-lea:
Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Atanasia, duhul tău.

Mineiul mai menționează la această dată pomenirea:

• Sf. Mc. Poplia;
• Cuv. Petru, cel dintre ostași;
• Cuv. Dorotei, episcopul Tirului;
• Dreptul Avraam și nepotul său Lot.