Sfântul Eumenie
A trăit în secolul al VI-lea. După ce și-a împărțit averea săracilor, s-a călugărit. Pentru viața sa curată a fost ales episcop al Bisericii din Gortina. A mers și la Roma, mânat de dorința de a propovădui Evanghelia, iar de acolo a mers în Tebaida Egiptului.
Aici, ajungând pe vreme de secetă, cu rugăciunile sale, pământul a primit ploaie îmbelșugată. După o îndelungată propovăduire în acest ținut, Sfântul Eumenie s-a mutat la Domnul în Tebaida. Moaștele lui au fost trimise la locul lui de naștere, la Raxos, în Grecia. Astăzi pomenim și pe Sfânta Muceniță Ariadna, care a fost supusă supliciilor în timpul împăratului Adrian (117-138).
Tropar – Glasul 8
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Eumenie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Slujea în casa lui Tertil, conducătorul orașului Promisia din Frigia (Asia Mică). Născând soția lui Tertil, acesta a mers la templu pentru a jertfi idolilor, însă Sfânta Muceniță Ariadna nu a vrut să intre. Atunci stăpânul ei a supus-o chinurilor și în cele din urmă a închis-o. Văzând că nu a pățit nimic, a eliberat-o. Dorind iar să o chinuie, sfânta a fugit și, apropiindu-se de o piatră, s-a rugat lui Dumnezeu, iar piatra s-a desfăcut și a lăsat-o să intre înlăuntru, închizându-se apoi la loc.
Sfânta Muceniţă Ariadna
A pătimit pentru Hristos pe vremea împărăţiei lui Adrian (117-138), fiind roabă la oarecare Tertil, mai mare al cetăţii Promisia, din ţara Frigiei. Acel Tertil a făcut praznic în capiştea idolească la naşterea unui prunc al său, jertfind şi închinându-se zeilor şi dănţuind cu toţi casnicii şi cu prietenii şi megiaşii săi.
Sfânta Ariadna a rămas acasă şi n-a vrut să intre în capiştea idolească şi să prăznuiască împreună cu stăpânul său. Deci mâniindu-se stăpânul ei, a bătut-o fără milă, apoi, spânzurând-o, a strujit-o cu unghii de fier, după această a aruncat-o în temniţă şi a chinuit-o cu foamea multă vreme, ca să se lepede de Hristos şi să se închine idolilor neînsufleţiţi.
Apoi, i-a dat drumul din temniţă şi ea s-a dus din cetate. Dar stăpânul ei, căindu-se că a liberat-o, a alergat după dânsa cu slujitorii săi, iar ea uitându-se înapoi şi văzând pe urmăritorii săi, a fugit şi, apropiindu-se de o oarecare piatră, s-a rugat lui Dumnezeu ca să o izbăvească pe ea din mâinile vrăjmaşilor.
Şi îndată, cu dumnezeiască putere, s-a desfăcut piatra şi a intrat sfânta înlăuntru, iar piatră s-a strâns la loc cum a fost, pentru că îngerul Domnului, arătându-se acolo, a făcut această minune. Deci, prigonitorii s-au tulburat de frică şi, hărţuindu-se cu suliţele lor, singuri s-au împuns pe ei şi au pierit.
Aşa a izbăvit Domnul pe roaba sa din mâinile lor, ca pe o pasăre din cursă vânătorilor. Cu ale cărei rugăciuni să ne izbăvească Domnul şi pe noi de vrăjmaşii noştri şi cu aceeaşi sfânta să ne învrednicească şi pe noi a dănţui în bucuria cea cerească în veci. Amin.
