Construită de obștea sătească, la 1822, biserica de lemn de la Gura Văii Deal, din județul Neamț, păstrează un patrimoniu iconografic de o mare valoare.
La Gura Văii Deal, un cătun al comunei nemțene Girov, am ajuns într-o după-amiază de toamnă târzie, după o zi ploioasă, ce lăsase noroi cu toptanul pe ulițele strâmte. Deși drumul arată la fel ca acum câteva secole, făcând dificil accesul, așezarea e de o frumusețe copleșitoare. Ca o compensare pe care Dumnezeu va fi oferit-o acestor oameni, pentru a mai uita de grijile și neajunsurile de fiecare zi.
Sus, aproape de capătul satului, pe un dâmb mai înalt, se ridică bisericuța de lemn. Mică, dichisită, înveșmântată într-o haină de scânduri, s-a luptat cu timpul și a învins. A slujit și slujește celor de aici de aproape două veacuri.
Odată cu locul pe care a fost ridicat micul lăcaș pare că satul se termină. Căci în spatele edificiului de lemn nu se zărește decât linia albastră a orizontului și siluetele desfrunzite ale celor câțiva salcâmi ce-au mai rămas din falnica pădure de odinioară. E doar o impresie, însă, pentru că vechea așezare de la Gura Văii s-a înfiripat în jurul unui izvor ce-și susură apele ceva mai sus de biserică. Iar locul pe care mai apoi a fost ridicat lăcașul n-a fost deloc întâmplător.
Astăzi, satul, deși aflat la numai 15 kilometri distanță de Piatra Neamț, e aproape depopulat. Oameni puțini, case și mai puține și-o liniște păstrată parcă din alt timp domnește între dealurile ce țin de strajă cătunului. Multe dintre casele bătrânești rămase au devenit case de vacanță și sunt folosite doar de câteva ori pe an, pentru recreere. Un sat pe cale de dispariție, în care biserica rămâne, totuși, punctul de rezistență al comunității.
De opt ani, din nou biserică de parohie
Numai că soarta ei n-a fost deloc una blândă. Abandonată vreme de mai bine de trei decenii, a redevenit biserică de parohie în urmă cu 8 ani, atunci când a fost numit și primul paroh. Părintele Valeriu Soare a găsit-o într-o stare avansată de degradare, afectată atât la interior, cât și la exterior, fără podoabe, fără cele de trebuință pentru oficierea slujbelor. A strâns din dinți și a făcut tot ce era posibil pentru a o putea face măcar funcțională. La mai mult nu putea spera într-un sat cu numai 33 de familii și 14 văduvi. „Biserica a fost cvasiabandonată vreme de 30 de ani. Fiind filie, se slujea o dată la două luni. Am găsit-o într-o stare foarte proastă și am pornit de la zero cu toate. A fost tare greu”, își amintește preotul paroh.
Din păcate, parohia Gura Văii Deal este una dintre cele mai mici din județul Neamț, numărul de enoriași scăzând de la un an la altul. Poate și de aceea preotul Soare și soția sunt astăzi încredințați că numai o minune de la Dumnezeu a făcut posibilă readucerea la viață a vechii bisericuțe, având în vedere puterile atât de limitate ale parohiei.
Biserica poartă hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” și se află pe lista monumentelor istorice din județul Neamț. Ea a fost construită la 1822, de obștea satului, Gura Văii fiind sat răzeșesc. În registrele parohiei se păstrează însemnarea conform căreia sfințirea lăcașului a fost făcută de însuși Veniamin Costachi, mitropolitul de atunci al Moldovei.
Stilul arhitectural
Bisericuța de la Gura Văii Deal se deosebește de celelalte ctitorii de lemn ale Neamțului printr-un stil al construcției specific bisericilor de lemn de șes, tributare vechiului stil moldovenesc.
Lăcașul este construit din bârne de stejar suprapuse, încheiate la colțuri „în cheotori” și așezate pe o temelie de piatră de râu. La exterior și interior este blănit cu scândură de brad vopsită, pentru o mai bună protecție, așa cum se obișnuiește în Moldova în cazul unor astfel de construcții.
Acoperișul este din șindrilă, la fel ca și cel al clopotniței.
Inventarul iconografic
Lăcașul este alcătuit din altar, naos, pronaos și pridvor. Peretele despărțitor este marcat de doi stâlpi care sprijină trei arcade frumos sculptate. În interior se păstrează vechile strane, precum și catapeteasma originală, datată la 1822, conform unei inscripții de pe icoanele împărătești. După spusele bătrânilor, aceasta ar fi fost pictată la Mănăstirea Horaița.
De altfel, catapeteasma, cea mai valoroasă piesă din inventarul bisericii, a fost și prioritatea absolută a preotului Valeriu Soare și a soției, și ea teolog ca formație, încă de la venirea lor aici. Au făcut colecte, au bătut zeci de drumuri peste tot în căutarea donațiilor și numai așa au reușit să strângă banii necesari restaurării catapetesmei. Azi privesc mulțumiți spre ceea ce au considerat că a fost misiunea lor la venirea în acest sat. „Icoanele erau foarte afectate. Unele erau afumate, altele se exfoliau. A trebuit să facem ceva. Ele sunt demontabile, așa că le-am luat pe rând și le-am restaurat. E cea mai mare mulțumire a noastră”, spune pr. Soare. „Ne-am luptat foarte mult pentru restaurarea acestor icoane, nu pentru că ne-ar fi obligat cineva, ci pentru că am considerat că e de datoria noastră să nu le lăsăm să se distrugă. Iar bucuria noastră este pe măsură. Numai Dumnezeu cred că a făcut minuni aici ca să ne trimită resursele necesare. N-am așteptat să vină banii de undeva. Am început cum am putut, cu banul săracului, cum se spune”, îl completează și soția.
Acoperișul necesită de urgență lucrări de refacere
În ansamblu, biserica este bine conservată și întreținută, grație purtării de grijă a preotului paroh și a soției sale, iar buna rânduială și curățenia domnesc peste tot.
De-a lungul timpului, lăcașul a suferit mai multe intervenții. Astfel, între anii 1924-1928, precum și în 1964 au fost efectuate lucrări de renovare, în 1995 a fost vopsită în interior și exterior și a fost schimbată șindrila de pe acoperiș, iar în 2009 a fost revopsită la exterior și a fost schimbată dranița de pe acoperișul clopotniței.
Astăzi, cea mai urgentă lucrare ce trebuie făcută este reparația acoperișului și schimbarea șindrilei, pentru că există deja pericolul infiltrațiilor de apă. Cei care vor să ajute la menținerea acestei bisericuțe au la dispoziție contul RO 78 CECENT 0136 RON 0132417, CEC Piatra Neamț (Tel. Preot paroh Valeriu Soare: 0747/531571). „Noi nu putem cere sprijinul comunității pentru că oameni sunt puțini, 10-15 la o slujbă, și foarte bătrâni, cu posibilități materiale modeste. De aceea, rugăm pe cei ce pot și vor să ne dea o mână de ajutor”, spune pr. Valeriu Soare.
