În ziua de prăznuire a Sfântului Ioan Gură de Aur, Preasfințitul Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, a resfințit biserica din Averești, Protopopiatul Roman. Edificiul este singurul lăcaș de cult din Eparhia Romanului și Bacăului închinat Sfântului Ioan Gură de Aur.
Biserica parohiei Averești, Protopopiatul Roman, a fost resfințită ieri de Preasfințitul Ioachim Băcăuanul. Lăcașul de rugăciune este ocrotit de Sfântul Ioan Gură de Aur, al cărui felon se află în Catedrala arhiepiscopală din Roman, informează „Ziarul Lumina” din data de 14 noiembrie 2013.
La acest eveniment spiritual au participat, alături de ierarhul înconjurat de un sobor de aproape 50 de preoți, credincioșii din comuna Ioan Creangă, cu toții trăind plenitudinea momentului ce a consemnat finalizarea lucrărilor de restaurare a bisericii din Averești. Cu acest prilej, a fost adusă de la Catedrala arhiepiscopală din Roman racla în care se află fragmente din moaștele mai multor sfinți ai Bisericii noastre. „Începând cu anul 2010 au fost demarate, cu binecuvântarea Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, lucrările de reparație, ce au constat în refacerea acoperișului, văruirea zidurilor exterioare, refacerea treptelor la intrare, spălarea și împrospătarea picturii murale la interior, a catapetesmei, schimbarea instalației electrice, a tâmplăriei, confecționarea stranelor noi din lemn de stejar, împodobirea bisericii cu policandru, obiecte și podoabe de cult. De asemenea, a fost construit și un lumânărar. Toate acestea s-au împlinit cu efortul bunilor credincioși harnici și darnici, cu sprijinul Consiliului local și al unor oameni de bine ce au dorit să-și înscrie numele în rândul ctitorilor”, a explicat preotul paroh Ion Isachi.
100 de ani de la prima sfințire
În ceea ce privește istoria acestui sfânt lăcaș, istoria consemnează într-un zapis de la 1 august 1626, păstrat în arhiva Mănăstirii Neamț, și numele primului slujitor, preotul Ștefan din Averești. Hrisovul întocmit cu prilejul sfințirii bisericii din satul Averești și descoperit în piciorul sfintei mese amintește de ziua de 24 iunie 1907, data când un sobor de preoți, la inițiativa preotului paroh Gheorghe Platon, cu binecuvântarea episcopului Gherasim Safirin, „au pus piatra fundamentală a sfântului locaș”. Biserica mare, zidită din blocuri de piatră, aduse din carierele din împrejurimi, a fost ridicată pe locul uneia mai vechi din lemn care s-a risipit în timp. La înălțarea lăcașului de cult având o arhitectură zveltă, în plan trilobat, cu turn clopotniță pe pridvor, au contribuit poporanii locului și „creștini din alte sate care au putut cu mulțumirea de suflet să ajungă binecuvântata zi de 6 octombrie 1913, când s-a oficiat sfințirea” de către episcopul Teodosie al Romanului. Cei care au consemnat acest moment, privind spre viitor, aveau să menționeze în hrisovul de sfințire următoarele cuvinte: „Această biserică va fi oglindă vie generațiilor viitoare, va fi un exemplu de dragoste creștinească pentru urmași, iar pentru țară un monument istoric”.
