Creștinii ortodocși se află astăzi, 11 mai 2014, în Duminica a IV-a după Rusalii. Potrivit rânduielii Bisericii noastre, la Sfânta Liturghie s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sf. Evanghelist Ioan, capitolul 15, versetele de la 1 la 15, fragment care prezintă vindecarea Slăbănogului la scăldătoarea Vitezda de către Mântuitorul Iisus Hristos: „În vremea aceea era o sărbătoare a iudeilor și Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care se numea pe evreiește Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăcea mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi, uscați, așteptând mișcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora din când în când în scăldătoare și tulbura apa și cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era cuprins. Și era acolo un om care era bolnav de treizeci și opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând și, știind că este așa încă de multă vreme, i-a zis: Voiești să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om ca să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă. Și, îndată, omul s-a făcut sănătos și și-a luat patul și umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă și nu-ți este îngăduit să-ți iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ți patul și umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ți-a zis: Ia-ți patul tău și umblă? Iar cel vindecat nu știa cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulțimea care era în acel loc. După aceasta, Iisus l-a aflat în templu și i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Atunci omul a plecat și a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos.”
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat semnificațiile Evangheliei de astăzi evidențiind faptul că Duminica a IV-a după Paști, numită și a Slăbănogului, ne arată că Hristos Domnul vindecă și ridică pe cel bolnav și păcătos.
În Iisus Hristos se află izvorul vieții și al sănătății
Totodată, Patriarhul României a subliniat faptul că toată perioada după Învierea Domnului ne arată că Hristos Domnul este izvorul vieții și al sănătății: „Perioada care urmează sărbătorii Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne arată că în Iisus Hristos se află izvorul vieții și al sănătății, izvorul milostivirii și al iertării păcatelor, izvorul ridicării omului din moartea păcatului și al pregustării vieții veșnice încă din lumea aceasta ca arvună prin întâlnirea și împărtășirea cu El. De aceea, în Evanghelia duminicii a doua după Paști, numită și Duminica Tomii, Hristos Domnul vindecă pe ucenicul Său Toma de îndoială spunându-i: Nu fi necredincios, ci credincios!. Apoi în Evanghelia Duminicii Mironosițelor vindecă pe femeile mironosițe de teamă zicându-le:Bucurați-vă, nu vă temeți!. Iar în Evanghelia acestei duminici, numită Duminica Slăbănogului, vedem că Iisus vindecă pe un om de paralizie, la scăldătoarea Vitezda. Apoi vom vedea cum în Evanghelia Duminicii Samarinencii Hristos Domnul vindecă pe o femeie de iubirea ei nestatornică, iar în Evanghelia duminicii a șasea după Paști sau Duminica Orbului, vindecă pe un om de orbire fizică sau trupească”.
Păcatul este o boală a sufletului
De asemenea, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat că vindecările săvârșite de Hristos ne arată puterea Lui divină, dar a explicat și legătura dintre păcat și boală.
„Aceste vindecări săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos ne arată puterea Lui dumnezeiască, dar și multa Lui iubire milostivă față de oameni, dorința Lui de a-i ridica din păcat și din boală, de a-i vindeca sufletește și trupește, pentru că păcatul este o boală a sufletului care adesea atrage după sine și boli ale trupului, deși aceasta nu este o regulă strictă. Adică sunt oameni bolnavi care suferă nu ca urmare a păcatelor proprii, ci ca urmare a unei pedagogii divine, după cum a spus Mântuitorul Iisus Hristos despre orbul din naștere care nu a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s-a născut orb, pentru ca să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu”, a spus Preafericirea Sa.
Hristos înviază din morți ca să ne învieze și pe noi din moarte
Patriarhul României a arătat că Mântuitorul Iisus Hristos este duhovnicul și doctorul sufletelor noastre ce dorește să salveze pe cel păcătos.
„În Evanghelia de astăzi se vede totuși o legătură între păcat și boală, pe care Mântuitorul Iisus Hristos o amintește celui vindecat de boală în mod foarte discret, ca duhovnic și doctor de suflete, întrucât El dorește să salveze, să ridice, să recupereze pe cel păcătos, fără să-l umilească. El nu îl ceartă pe cel bolnav, ci îl sfătuiește după ce l-a vindecat, zicând: Iată, te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuiești pentru ca să nu ți se întâmple ceva mai rău. Totuși, Hristos Domnul nu îi dă acest sfat în auzul tuturor, ci în taină, doar față în față cu păcătosul pe care l-a vindecat, păstrând astfel o legătură de confidențialitate între doctorul-duhovnic și pacientul-penitent. Vedem aici modelul convorbirii dintre doctorul de suflete, care este duhovnicul, și penitentul sau omul care se pocăiește pentru păcatele lui, dorind să se vindece de păcat și de boală. Această putere vindecătoare, milostivă și smerită a Mântuitorului Iisus Hristos este scoasă în evidență de către Biserică în perioada dintre Sărbătoarea Învierii Domnului, adică a ridicării Sale din morți, și Sărbătoarea Înălțării Sale la cer, pentru a ne arăta că Hristos înviază din morți ca să ne învieze și pe noi din moarte, din moartea sufletească a păcatului și din moartea fizică a trupului, ca apoi să ne înalțe la ceruri întru slavă și în iubirea Preasfintei Treimi. Așadar, toată perioada aceasta liturgică este o pedagogie de însănătoșire a sufletului și de înălțare a lui în lumina și bucuria Învierii lui Hristos”, a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.
Voiești să te faci sănătos?
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat faptul că Mântuitorul Hristos vede răbdarea slăbănogului care a petrecut treizeci și opt de ani de suferință fără răzvrătire, treizeci și opt de ani de răbdare fără cârtire, treizeci și opt de ani de tăcere întru smerenie și îl vindecă.
„Evanghelia de astăzi ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos merge la scăldătoarea Vitezda cu un scop precis și anume pentru a vindeca un om bolnav care suferea de treizeci și opt de ani și aștepta milostivirea și ajutorul lui Dumnezeu. Nu ni se spune în Evanghelie pentru care păcat al său suferea acest bolnav atât de mult. Iar la suferința acestui bolnav se mai adaugă și singurătatea sa, întrucât nimeni dintre cei prezenți acolo nu-l ajuta. Slăbănogul sau paralizatul de la scăldătoarea Vitezda, care în limba ebraică a Vechiului Testament înseamnă casa milei sau casa îndurării, mărturisește el însuși singurătatea sa trăită ca totală neajutorare din partea celor din jur. Când Iisus îl întreabă: Voiești să te faci sănătos?, el răspunde: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa, până când vin eu altul se coboară înaintea mea, adică până ce ajunge el târându-se spre apă. Treizeci și opt de ani de suferință cauzată de boală, la care se adaugă o cruntă singurătate cauzată de neajutorarea celor din jur. Omul acesta nu era singur într-o pustie, ci era singur într-o mulțime de oameni! Slăbănogul de la Vitezda nu trăia departe de oameni, nici nu era izolat în casă, ci el se afla printre mulți bolnavi însoțiți de prieteni sau de membri ai familiei lor, care fiind sănătoși îi ajutau, dar fiecare dintre aceștia se ocupa doar de bolnavul pe care îl îngrijea, iar îndată ce se vindeca bolnavul acesta, nu se mai interesa și de vreun alt bolnav. Treizeci și opt de ani de suferință fără răzvrătire, treizeci și opt de ani de răbdare fără cârtire, treizeci și opt de ani de tăcere întru smerenie, treizeci și opt de ani de singurătate cauzată de neputință și neajutorare au brăzdat viața chinuită de boală a acestui om paralizat. El aștepta mereu cu speranță tulburarea apei de către înger ca fiind o nouă șansă de vindecare, dacă cineva l-ar ajuta să intre în apă. Într-o mulțime de oameni, el aștepta mereu un singur om mai milostiv sau mai omenos care să-l ajute să intre în scăldătoare spre a se vindeca. Erau mulți oameni în jurul său, dar dispăruse cu desăvârșire omenia din ei. Deși aceștia oameni din jur erau mulți, totuși pentru slăbănog ei păreau a fi împreună un pustiu spiritual, pentru că egoismul și indiferența au făcut pustii sufletele lor”, a spus Patriarhul României.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în cuvântul să că Hristos Domnul cunoștea îndelunga suferință a slăbănogului, dar și multa lui pocăință pentru păcate, multa lui răbdare fără răzvrătire, fapt pentru care l-a vindecat: „Spre acest om paralizat de 38 de ani și neajutat de nimeni a venit Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut om pentru mântuirea oamenilor. Se pare că acest bolnav care suferea de treizeci și opt de ani de suferință era mai în vârstă decât Mântuitorul Iisus Hristos. Deci, el suferea de boală încă înainte de nașterea Lui Hristos ca om și înainte de venirea Lui în lume. Întrucât acest bolnav aștepta întru răbdare desăvârșită și întru speranță neîntreruptă momentul în care ar putea fi vindecat și el, Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, a venit ca să-l ajute. Iisus cunoștea bine îndelunga suferință a slăbănogului, dar și multa lui pocăință pentru păcate, multa lui răbdare fără răzvrătire și multa lui speranță fără întrerupere. Când slăbănogul i-a spus lui Iisus: Doamne, nu am om care să mă arunce în scăldătoare, el a exprimat, de fapt, mai mult o cerere, decât o explicație. El simțea că a venit lângă el omul care îl poate ajuta să intre în scăldătoare după tulburarea apei de către înger. Însă, îndată bolnavul va constata că omul de lângă el nu venise ca să-l ajute să intre în scăldătoare, ci chiar să-l vindece imediat și discret, prin cuvânt, zicându-i: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă. Plin de credință, verificată prin suferință, paralizatul de la scăldătoarea Vitezda s-a ridicat, a luat așternutul pe care stătea și a început să umble. Între timp însă, Cel care i-a spus: Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă, nu a mai rămas acolo unde a săvârșit vindecarea slăbănogului, ci S-a dus în altă parte, și anume la templu”.
Tot timpul trebuie să săvârșim binele
Patriarhul României a evidențiat faptul că prin vindecarea slăbănogului în zi de sâmbătă, Hristos Domnul ne arată că trebuie să săvârșim binele oricând: „Vindecând pe acest slăbănog sâmbăta, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că tot timpul trebuie să săvârșim binele, atât în zi de lucru, cât și în zi de sărbătoare. Să arătăm oricând iubire milostivă și ajutorare celor suferinzi, bolnavi și singuri. De ce? Pentru că în orice timp când arătăm milostivire și bunătate față de cei care au nevoie de ajutorul nostru, noi preamărim pe Dumnezeu Cel milostiv și Bun. Iubirea milostivă și smerită a oamenilor față de semenii lor aflați în dificultate este semnul că iubirea milostivă a lui Dumnezeu pentru oameni lucrează prin oameni care îi ajută pe alții”.
Biserica este noua Vitezda
Scăldătoarea Vitezda este prefigurarea mântuirii prin lucrarea Bisericii, a mai spus Patriarhul României: „Sfinții Părinți ai Bisericii spun că îngerul care tulbura apa și făcea ca primul om care se arunca în scăldătoare să fie vindecat era o prefigurare a Tainei Botezului cu deosebirea însă că în Vechiul Testament harul era dat în arvună, nu în plinătate. Pe când în Biserica lui Hristos, harul iertării și al vindecării de păcate și boli este dăruit în deplinătate. Atunci se vindeca numai primul om care intra în scăldătoare, acum se vindecă toți care se botează în scăldătoarea sau în apa Botezului. Cei ce botează se vindecă de boala păcatului strămoșesc și de toate păcatele și bolile sufletești și trupești, dacă au credință puternică. Biserica este noua Vitezda, spațiul vindecării, sau locul ridicării prin harul mântuitor și vindecător al Sfintelor Taine”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Răbdarea slăbănogului – suferință chinuitoare transformată în pocăință vindecătoare
Evanghelia de azi ne arată că este o legătură între păcat și boală, dar și o legătură între suferință și pocăință, a subliniat Preafericirea Sa: „Îndelunga suferință a omului paralizat s-a transformat în stare de pocăință, din care izvora smerită răbdare unită cu neîntreruptă speranță. Sfântul Ioan Gură de Aur, în cartea sa Comentariu la Evanghelia după Ioan, spune că acest om bolnav, adică paralizatul de la scăldătoarea Vitezda, ne învață multa răbdare fără cârtire; el nu se revoltă, adică nu se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, nu-și blestemă soarta pentru că suferă de mulți ani, ci suferă întru răbdare smerit unită cu speranță neîntreruptă. Deși mulți oameni se aflau în jurul lui și totuși nimeni nu l-a ajutat vreodată, el nu îi judecă pe ceilalți, nu-i blestemă, nu-i vorbește de rău pe cei care ar fi putut să-l ajute și nu l-au ajutat, ci suferă întru speranță, rabdă și așteaptă vindecarea de la Dumnezeu, iar această răbdare a lui întru smerenie și întru speranță, fără să cârtească împotriva lui Dumnezeu și fără să judece pe cei din jur, a fost socotită lui de Dumnezeu ca virtute sau lumină a sufletului, adică suferință chinuitoare transformată în pocăință vindecătoare. Să ne rugăm Domnului Hristos să ajute pe toți cei care suferă să transforme suferința bolii lor în speranță de vindecare și de mântuire, prin întâlnirea lor cu Hristos cel înviat, Duhovnicul și Doctorul sufletelor și al trupurilor, spre slava Preasfintei Treimi și spre mântuirea oamenilor”.
La 18 mai 2014, Biserica Ortodoxă se va afla în Duminica a V-a după Paști, închinată Femeii Samarinence.
Foto: Ziarul Lumina
