La 10 km de vechiul târg al Siretului, în lunca râului cu același nume se află satul Bălinești, cunoscut astăzi prin semeața biserică medievală care se mai păstrează. Începuturile acestui lăcaș se găsesc în vremea marelui Ștefan al Moldovei, atunci când logofătul Ioan Tăutu, mare diplomat al voievodului cel sfânt, ridica între 1494 și 1499 această biserică, cu hramul ‘Sf. Nicolae’, în apropierea curții sale de la Bălinești, el stăpânind întreaga zonă spre Botoșani. Biserica a fost zidită în stil moldovenesc, în formă de navă cu cele trei încăperi separate de ziduri: altar, naos și pronaos, cu extremitățile poligonale, intrarea făcându-se în partea de sud, pe sub un turn-clopotniță. În exterior, ferestrele de la naos sunt dreptunghiulare, cele de la pronaos au forme gotice, iar fațadele sunt decorate cu două șiruri de firide, încununate de ocnițe din ceramică multicoloră. Biserica a fost pictată în exterior, probabil în vremea lui Petru Rareș, după cum se mai poate vedea în unele firide din absidele estică și vestică. În interior se mai păstrează pictura din sec. al XV-lea, cum mai întâlnim la Pătrăuți sau Voroneț, tabloul votiv fiind una dintre cele mai reușite teme din iconografia perioadei ștefaniene. De-a lungul timpului, biserica a avut de mai multe ori de suferit, în special din cauza atacurilor otomane. La 1721, episcopul Calistru de Rădăuți a refăcut acoperișul, mobilierul și ușile, iar la 1792 Ieremia Jigniceanu, stăpânul Bălineștilor, a donat o altă catapeteasmă. Până la 1864, biserica de la Bălinești a funcționat ca mănăstire de maici, ulterior devenind metoc al Mănăstirii Văratec. Din 1899, lăcașul a intrat în grija Comisiei Monumentelor Istorice. (Articol publicat în „Ziarul Lumina”, Ediția din data de 23 iulie 2011)
Biserica boierească din Bălinești la 1900
