Atitudinea Bisericii față de suferinzi: nu pasivi, ci receptivi, nu spectatori, ci rugători – Patriarhul Daniel

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat duminică la Sfânta Liturghie care este atitudinea Bisericii față de suferinzi și a subliniat că aceasta este inspirată din minunile și vindecările Mântuitorului.

Vorbind despre „Vindecarea lunaticului” (Matei 17:14-23), Preafericirea Sa a explicat că așteptarea unor „vindecări miraculoase care ne fascinează privirea, dar nu ne schimbă trăirea” arată „slăbirea în credință, precum și pierderea simțului compasiunii și al comuniunii”.

„Iisus cere oamenilor credinţă vie, pentru că El voieşte ca cei ce se află în jurul bolnavilor să nu fie pasivi, ci receptivi, să nu fie spectatori, ci rugători, având credinţă puternică şi iubire milostivă faţă de cei care se află în suferinţă şi caută vindecarea”.

În predica rostită în Paraclisul istoric „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Părintele Patriarh a spus cât de folositoare este rugăciunea altora pentru noi făcând referire la exemplul tatălui care se roagă Mântuitorului pentru vindecarea fiului său lunatic.

PF Daniel în Paraclisul „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, 25.08.2019. Foto credit: Ziarul Lumina

„Chiar şi în timpul nostru sunt unii oameni posedaţi de duhuri rele, oameni care nu se pot ruga pentru ei înşişi. Prin urmare, este nevoie ca părinţii acestora sau cei din jurul lor să fie credincioşi şi rugători, milostivi şi ajutători”.

„Fericit este omul care are părinţi, fraţi şi prieteni credincioşi şi rugători. Aceştia se vor ruga pentru el în ziua necazului său, când, bolnav fiind, el nu mai poate să se roage suficient pentru sine însuşi”, a subliniat Patriarhul Daniel.

Revenind la atitudinea Bisericii, ca instituție, față de cei suferinzi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a semnalat că aceasta nu se rezumă doar la rugăciune „pentru bolnavi, pentru cei robiţi, pentru tot sufletul necăjit şi întristat”, ci și la ajutor concret.

„La rugăciunea Bisericii se adaugă și activitățile medicale în care știința și speranța se unesc, iar rugăciunea preotului şi priceperea medicilor se completează, pentru că harul rugăciunii poate lumina, inspira şi întări în lucrarea sa pe medicul competent și responsabil pentru a deveni mâna vindecătoare a lui Hristos, «Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre», alinând suferinţa bolnavului care cere ajutorul lui Dumnezeu”.

„În privinţa aceasta, Biserica, «Trupul tainic al lui Hristos», a învăţat din multele vindecări minunate pe care Hristos le-a săvârşit în lume, că și ea este chemată să contribuie la vindecarea bolilor și neputințelor sufletești și trupești”.

„De aceea, pe lângă lucrarea liturgică pentru bolnavi săvârşită prin Taina Sfântului Maslu și prin multe rugăciuni pentru cei suferinzi, Biserica a dezvoltat şi o lucrare social-filantropică pentru bolnavi”.

„Biserica a înfiinţat instituţii pentru îngrijirea medicală a bolnavilor”, a precizat Patriarhul, amintind: bolniţele sau infirmeriile, leprozeriile, farmaciile, cabinetele medicale, centrele medicale şi spitalele înființate de Biserică.

Preafericirea Sa a spus că „toate acestea se fac pentru ca puterea vindecătoare a Mântuitorului să se arate ca lucrare a iubirii Sale milostive în Biserică și în societate”.

„Cu toate că a mustrat pe contemporanii Săi pentru necredinţa lor”, a adăugat Părintele Patriarh revenind la Vindecarea lunaticului, „Mântuitorul nu a diminuat însă cu nimic iubirea Lui milostivă pentru cei bolnavi”.

„De aceea, şi noi, creştinii, trebuie să devenim cât mai des «mâinile iubirii milostive a lui Hristos», care alină suferinţa celor bolnavi, săraci și singuri pentru a arăta că sănătatea este dar de la Dumnezeu și trebuie cultivat și păstrat sau recuperat, dacă l-am pierdut”, a conchis Patriarhul Daniel.


În prezent, sub patronajul Bisericii Ortodoxe Române funcţionează 43 instituții care oferă servicii medicale și farmaceutice.

Biserica Ortodoxă este, la ora actuală, cel mai mare filantrop din punct de vedere al contribuţiei în lucrarea socială. Spitalul Providenţa din Iaşi, înfiinţat în 1998 de Patriarhul Daniel în timpul păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, este un exemplu în acest sens, deoarece este cel mai mare spital al BOR, având o structură avizată de Ministerul Sănătății, cu o capacitate de 102 paturi.

Foto: Monahie și medic alături de un pacient la spitalul Providența ©Doxologia

Comentarii Facebook

Lasă un răspuns


Știri recente