Istoria care ne interesează în mod special pe noi, creștinii, adică istoria felului sau felurilor în care Dumnezeu știe să se întâlnească și să vorbească cu oamenii într-o pedagogie adesea greu de deslușit, nu este doar o înșiruire a unor momente de mult trecute, ci și o permanentă ofertă pentru prezent. Ne confruntăm cu o situație care a mai fost consemnată și în trecut și care este transmisă din generație în generație, atunci facem un recurs la istorie, pentru a vedea felul în care acea problemă sau acea situație a fost soluționată, pentru a ști și noi să o abordăm. În felul acesta istoria se actualizează, adică evenimentul primar care a avut loc concret în timp și spațiu acum 5000 sau 2000 sau 100 de ani devine ceva ce ne privește direct, ceva care are un impact aici și acum, ceva care se prelungește fără limită, ori de câte ori ne vom raporta la el. Evenimentul originar devine paradigmă, adică model la care ne vom referi atunci când viața noastră o va cere. Prin urmare, istoria lui Moise, a lui David, a profeților, a Mântuitorului și a Sfinților Apostoli devine propria noastră istorie, pentru că luăm pe Moise, pe David, pe profeți, pe Mântuitorul și pe Sfinții Apostoli drept exemple pentru propria noastră viață.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
