1. Aducerea moaștelor Sfântului întâi Mucenic și Arhidiacon Ștefan – După uciderea cu pietre a sfântului arhidiacon Ștefan trupul mucenicului a stat neîngropat timp de două zile. Cel care a avut curaj să ia trupul sfântului și să-l îngroape a fost învățatul Gamaliel, care l-a avut ca și ucenic pe Sfântul Ștefan.
Acesta l-a îngropat în mormântul său, în satul Cafargamala la aproximativ 32 Km de Ierusalim. Printr-o minune divină, după 400 de ani, preotul satului Cafargamala va afla despre existența mormântului care adăpostea trupul sfântului Ștefan. Mormântul a fost deschis, s-a oficiat o slujbă de Patriarhul Ioan al Ierusalimului și sfintele moaștele au fost duse la Ierusalim.
Aici a fost ridicată o biserică în cinstea sfântului, lăcaș în care au fost depuse și sfintele sale moaște.
La puțin timp, ctitorul sfântului lăcaș a trecut la cel veșnice și a fost depus în sfânta biserică, având un sicriu asemănător cu racla Sfântului Ștefan. Soția ctitorului, pe nume Iuliana, a hotărât să se întoarcă acasă, la Constantinopol, și a dorit să ia cu dânsa și trupul soțului ei, însă prin providență divină, a greșit sicriul și a luat racla cu sfintele moaște ale Sfântului Ștefan, care astfel au ajuns la Constantinopol.
2. Binecredinciosul Împărat Iustinian (527-565) – S-a născut în anul 483 din părinți binecredincioși, în Tauresium, un sat la miazăzi de Uskub, lângă Scopje, capitala Macedoniei de astăzi. Savatie și Biglenisa, părinții săi, creștinii fiind, i-au acordat o educație aleasă.
În anul 518, unchiul său, Justin a ajuns împărat, apoi, cu patru luni înainte să moară, în luna aprilie a anului 527, se pare că l-a înfiat pe Justinian ungându-l cesar în locul său. Se pare că a stat în preajma unchiului său încă din tinerețe, și a avut astfel posibilitatea să primească o educație deosebită, devenind un excepțional cunoscător al dreptului și istoriei Imperiului Roman, dar și un foarte bun teolog.
Împăratul Justinian a fost un sprijinitor ferm al Bisericii, astfel după ce împăratul Teodosie I proclamase creștinismul ca singura religie acceptată în stat, legislația justiniană vine cu noi întăriri, suprimând dreptul necreștinilor de a accede la funcții publice.
De asemenea, în timpul domniei sale au fost ridicate numeroase biserici, cea mai impresionantă fiind Catedrala Sfânta Sofia, iar în anul 553 a fost convocat al V-lea sinod ecumenic la Constantinopol, fiind condamnată erezia monofizită. Opera sa legislativă (Codul justinian) și cea religioasă, reprezintă totodată o moștenire valoroasă pe care a lăsat-o posteriorității. A trecut la cele veșnice în noiembrie 565.
