La Parohia „Nașterea Domnului” din Cluj-Napoca s-a desfășurat Concursul literar religios „Lăsați copiii să vină la Mine!” adresat elevilor din clasele III-VIII. Subiectele propuse au încercat să pună în valoare cunoștințele religioase, creativitatea, expresivitatea și sensibilitatea copiilor, după cum informează „Ziarul Lumina”. Unul dintre subiectele abordate în concurs a fost „Îngerul păzitor”, iar în cele ce urmează redăm câteva fragmente din lucrările premiate.
„Mă iubește așa cum sunt!”
Dumnezeu mi-a dat un înger perfect care să mă protejeze. Calitatea pe care o apreciez cel mai mult la îngerul meu este că nu își îndeplinește „rolul” pentru că trebuie, ci pentru că mă iubește. Acesta are aceeași înălțime ca și mine. Are părul blond, iar în ochii lui unici se găsește multă pace și fericire. Zâmbetul său blând, încurajator, mă ajută să trec peste orice, peste absolut orice.
Eu știu că atunci când mă stresez sau când sunt pe cale să fac un păcat, vocea optimistă care-mi șoptește este a lui. Încerc din răsputeri să o ascult, dar când nu o bag în seamă, mai apoi mă dumiresc că am făcut o mare greșeală. Dar el nu se supără niciodată pe mine!
Nu se supără când uit să mă rog lui, nu se supără când nu-i fac pe plac, adică când greșesc, și nici atunci când mă ajută și nu-i mulțumesc.
Niciodată nu o să-l pot înțelege. Mereu are răbdare, mereu are grijă, mereu mă îndrumă, mereu se gândește la mine, mereu mă înțelege, mereu mă ascultă, mereu mă sprijină, mereu se roagă pentru mine și, cel mai important, mereu mă iubește așa cum sunt!
Îngerul meu are aripile mari, de cea mai curată nuanță de alb, cu care mă protejează și mă ajută. Acestea îmi dau un sentiment de perfecțiune.
Știu că cer mult și primesc ce-mi trebuie. Dar, în legătură cu îngerul meu păzitor, am cerut foarte mult și am primit și mai mult. Un astfel de înger nici nu mi-aș fi putut imagina. Îi cunosc calitățile și știu cum arată, dar numele lui… este un mare mister! Îl iubesc din tot sufletul. (Denisa Doboș, clasa a VI-a)
„Păzitorul meu e făcut din lumină”
Îngerul meu păzitor trăiește în interiorul meu, are un loc special amenajat în inima mea. Oriunde m-aș duce, oricât de tristă sau fericită aș fi, el are grijă să-mi lumineze calea și sufletul cu o singură suflare, cu o singură bătaie din aripi. Îngerașul meu nu are chip de om, nu mi-l imaginez niciodată ca fiind un copil cu aripi prinse la spate. Nu, păzitorul meu e făcut din lumină, e un suflet de copil în tot sensul cuvântului. Aripile sale sunt făcute din bunătate și bucuria de trăi, din muzică și din taina acelor momente frumoase ce se nasc numai din voia Lui. Deasupra și în jurul lui plutește un praf auriu, semn că este cu adevărat special și plin de har.
Îngerașul e mereu cu mine. Chiar dacă nu-l văd, chiar și când simt că l-am pierdut, el e acolo. Nu mă va părăsi. Atunci când trec prin clipe dificile, simt o căldură în interiorul meu, simt că ceva se întâmplă în sufletul meu. Așa știu că el încă mă păzește. Mă învăluie cu aripile sale de lumină și-mi șoptește gingaș: „Totul este în ordine. Vei trece peste acestea! Sunt cu tine…”. El îmi dă puterea să merg înainte, îmi dă un mic imbold și îmi arată că pot să mă ridic mereu. Nu mă lasă niciodată de izbeliște. Știu că trebuie să mă ajute să mă ridic din praf și simt că o luminiță caldă se trezește în mine atunci când face asta. E mereu de partea mea și asta îmi dă un sentiment de siguranță. Chiar și când dorm, am impresia, prin vis, că un suflețel ușor plutește deasupra mea, mă apără de toate gândurile rele și îmi deschide, cu ochii râzând, calea spre lumină.
Se mai întâmplă ca, atunci când am parte de momente de distracție, să uit de el, să consider că totul este perfect. Însă el mă știe, nu mă părăsește și mă luminează întotdeauna, învăluindu-mă cu căldură și pace. Peste mine așterne o plapumă țesută din bunătate și har, iar eu mă simt păzită și plină de iubire. Pentru că este cineva care mă iubește mereu. (Mara Spătar, clasa a VI-a)
„Un model pentru noi”
În icoane, vedem îngerii reprezentați ca niște copii sau tineri cu mantii și aripi (Arhanghelul Gavriil are un crin, Arhanghelul Mihail, o sabie). Îngerii sunt ființe spirituale, create de Dumnezeu înaintea Facerii lumii văzute, materiale. Evanghelia se deschide cu cântarea îngerească: „Slavă întru cei de Sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, pe care îngerii o cântă la Nașterea Mântuitorului. Astfel, lumea oamenilor este chemată să reflecte armonia din cetele îngerești. Pe îngerul nostru păzitor îl chemăm prin rugăciune, prin îngenunchere. El ne este dat de la Sfântul Botez.
Fizic, cred că este un duh, deoarece nu îl văd, ci îl simt. Este imaterial, însă pentru a-l vedea cu ochii minții, mă gândesc automat la reprezentarea sa în icoane. Eu cred că este tânăr, deși greșelile pe care le fac poate îl supără, îl îmbătrânesc. Fața lui este plină de lumină, din strălucirea Feței lui Dumnezeu, căci „Îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu” (Matei), ne dezvăluie Mântuitorul în Evanghelie despre starea îngerilor copiilor. Aripile lui au reflexe din culorile curcubeului, exprimând virtuțile spirituale pe care le poartă. Când își scutură aripile încărcate de har deasupra mea, gândurile mele sunt luminoase și trăirile limpezi. Ochii lui mari și senini, purtând culoarea profunzimii cerului, privind și înspre Dumnezeu și înspre mine, mă îndeamnă la rugăciune: „Dă-mi, Sfinte Îngere, vreodată să mă uit și în sus la frumusețea Cerului”! Mâinile îi sunt slujitoare când îi îngădui să lucreze pentru mine. Pașii săi nevăzuți trasează drepte cărări înainte-mergătoare pentru mine. Are grijă și de urmele pașilor mei, mai ezitanți sau mai hotărâți (…)
Moral, în primul rând, este bun pentru că își face datoria, mă protejează, dovedește mult sacrificiu și dăruire. Este un slujitor al lui Dumnezeu și păzitor al meu. Apoi, cred că este și foarte iertător: mereu iartă păcatele ce îl mâhnesc, mă ajută necontenit și neostenit. Se întristează pentru greșelile mele și se bucură când îmi curăț fereastra sufletului pentru ca lumina Lui să poată pătrunde înăuntru. Apoi, cred că este harnic, fiind neobosit în a încărca pe aripile lui dorințele mele bune și a le duce înaintea lui Dumnezeu. Este atent și păzitor, îl slujește pe Dumnezeu cu râvnă și mă trage și pe mine cu el, spre bucurie și dragoste. Apoi, cred că este și foarte pur deoarece multitudinea de păcate pe care le vede îl face să rămână luminos, în stare neprihănită. Este și devotat deoarece nu mă părăsește în momente grele, ci caută să mă ajute. Mai este și conștiincios, își îndeplinește misia cu cea mai mare bucurie. Este iubitor și stăruitor: iubitor deoarece respectă porunca iubirii oricând, oricât de supărat ar fi pe mine; stăruitor căci neîncetat luptă împotriva celui rău. Mai este și altruist, deoarece cred că ține mai mult la oameni decât la el însuși. Astfel, este și milostiv, datorită faptului că îmi dăruiește cele mai importante lucruri de care are nevoie orice copil care râvnește virtuțile: adevărul iubirea și iertarea. Uneori, parcă încearcă să mă învețe și pe mine să cutez a prelua din îndatoririle față de semenii mei aflați în suferință; este, de fapt, un model pentru noi, creștinii, în purtarea față de semenii noștri. Și aș mai spune, spre sfârșitul acestor rânduri, că Îngerul meu păzitor, care întrupează toate calitățile, făcându-i acum portretul, nu cred că se simte lăudat. De aceea îi mai atribui încă o calitate: este smerit”. (Matei Bolog, clasa a VI-a, Liceul „Gheorghe Șincai”, Cluj-Napoca).
