Biserica dinlăuntru și dinafară” a fost tema celei de-a patra conferințe din cadrul evenimentului Zilele „Sfântul Nectarie”, desfășurată duminică, 3 noiembrie 2013, la biserica din cartierul ieșean ce îl are ca ocrotitor pe sfântul taumaturg. Aceasta a fost susținută de pr. prof. dr. Gheorghe Popa, prorector al Universității „Al. I. Cuza” din Iași, care a vorbit celor prezenți cu multă înțelepciune și profunzime.
„Sunt onorat să fiu aici, în biserica aceasta deosebit de frumoasă, care a răsărit în acest loc al Iașului din sufletele dumneavoastră și din sufletul părintelui paroh și al preoților slujitori aici. Am intrat cu smerenie în biserică și această smerenie se cuvine oricărui om care are Biserica în sufletul său. Aici este o atmosferă de rugăciune profundă, și atunci când ne rugăm se pare că nu avem nevoie de alte cuvinte în plus. Este o pregătire sufletească pentru întâlnirea cu Sfântul Nectarie, care se face în primul rând prin rugăciune. Ideea temei pe care o voi aborda mi-a venit tocmai din faptul că aici, în această biserică, în această parohie, constatăm relația profundă care există între Biserica dinlăuntru, adică Biserica din sufletul nostru, și biserica pe care o zidiți aici dumneavoastră cu multă dragoste.
„Cine nu are Biserica în sufletul său nu poate să zidească biserică în afară”
Cine nu are Biserica în sufletul său nu poate să zidească biserică în afară, pentru că realitățile din exteriorul nostru exprimă ceea ce avem în interioritatea noastră. Putem să constatăm starea sufletească, omenia și bunătatea unei persoane și a unei comunități întregi prin modul în care se manifestă în afară. Acesta este un criteriu pentru noi și cred că aici, în relația aceasta, nu sunt două biserici, ci este una singură: Biserica Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în cele două ipostaze: în interioritatea noastră și în afara noastră”, a precizat invitatul.
Pr. prof. Gheorghe Popa a definit apoi noțiunea de biserică, atrăgând atenția asupra faptului că în presă se constată adesea o reprezentare incorectă a ceea ce este ea.
„Biserica nu se identifică doar cu lăcașul de rugăciune în totalitate, nici doar cu o comunitate care se roagă împreună și se împărtășește din aceleași Sfinte Taine. Biserica nu se identifică mai ales doar cu preoții și slujitorii ei, așa cum se înțelege de obicei. Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, așa cum ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Coloseni. Deci Mântuitorul este capul Bisericii, iar Biserica este Trupul Său”, a afirmat părintele prorector Gheorghe Popa.
Sfântul Apostol Pavel a avut această viziune despre Biserică în momentul convertirii sale și a înțeles atunci că cine disprețuiește pe creștini disprețuiește capul, care este Hristos.
„Sufletul nostru este casa lui Dumnezeu, Biserica dinlăuntru”
Cuvântul biserică vine din limba greacă, de la basilica, și înseamnă casa lui Dumnezeu Împăratul. Există și un alt cuvânt care exprimă realitatea bisericii – eclesia. Limba română este singura limbă care a preluat noțiunea de eclesia, care înseamnă adunare convocată sau chemată de împărat, deci comunitatea invitată de Dumnezeu să se întâlnească cu El. Și aceasta explică, de fapt, relația care trebuie să fie între Biserica dinlăuntru și biserica dinafară.
„Sufletul nostru este casa lui Dumnezeu. Fiecare dintre noi, în momentul Botezului, Mirungerii și Euharistiei, am devenit biserici. Fiecare persoană este Biserică, adică este loc în care se odihnește Dumnezeu. Fiecare dintre noi, când am fost botezați, am devenit purtători de Hristos și de Duh Sfânt, ceea ce înseamnă că am devenit candidați la împărăția lui Dumnezeu. Așadar, în calitate de creștini, nu mai călătorim în lumea aceasta niciodată singuri, suntem împreună cu Hristos, Care este în adâncul sufletului nostru, și suntem acoperiți de harul Duhului Sfânt, Care rodește faptele noastre bune în viață.”
„Biserica dinafară constituie comunitatea de credință, dar și lăcașul de rugăciune”
Potrivit părintelui prorector, sălășluirea Mântuitorului Hristos în sufletul fiecăruia prin harul Duhului Sfânt, prin Tainele Bisericii, conferă o demnitate unică și irepetabilă fiecărui creștin. De aceea, trebuie să înțelegem că respectarea identității noastre înseamnă respectul pe care trebuie să-l avem unii față de ceilalți, și acest lucru ne conduce spre a înțelege ce înseamnă biserica dinafară.
„Dacă fiecare dintre noi suntem persoane unice și irepetabile și suntem ocrotiți de iubirea lui Dumnezeu în relațiile noastre unii cu alții, constituim Trupul tainic al Domnului și de aceea trebuie să avem această coresponsabilitate unul față de altul pe cărările acestea ale vieții. Biserica dinafară constituie comunitatea de credință a celor care s-au împărtășit cu Sfintele Taine. Biserica dinafară este și lăcașul de rugăciune în care noi ne adunăm și ne rugăm și în care Mântuitorul este prezent tot timpul pe sfântul altar, sub chipul pâinii și al vinului” a amintit Sfinția Sa.
„Participarea la Sfânta Liturghie este o mare demnitate pentru noi”
Potrivit invitatului, și Liturghia noastră interioară, în Biserica lăuntrică, și cea din biserică, la care participă toată comunitatea, presupun o anumită pregătire, și duhovnicească, dar și privind înțelegerea a ceea ce noi ne asumăm în mod concret în viața noastră. „De aceea, în primele secole creștine, exista o anumită disciplină: la Sfânta Liturghie participau doar credincioșii botezați. Astăzi trăim în alte timpuri și oricine poate intra într-o biserică. Dar se pare că nu rămân în biserică decât oamenii care fac efortul necesar pentru a trăi în comuniune cu Mântuitorul Hristos. Există oameni care intră în biserică și ies foarte repede pentru că nu sunt încă pregătiți suficient ca să participe la Sfânta Liturghie, care este Cina cea de Taină la care ne invită Mântuitorul Hristos. Participarea la Sfânta Liturghie în cadrul comunității de credință nu este o simplă datorie religioasă; este o mare demnitate și o mare libertate pentru fiecare dintre noi. Și modul în care noi ne asumăm în mod liber participarea aceasta, ea ne aduce în suflet multă bucurie.
Bisericile noastre sunt potire de liniștire și, în mod deosebit, acolo unde sunt moaștele sfinților, oamenii nu se adună atât pentru cuvinte, ci tocmai pentru a se liniști sufletește, pentru a deveni mai buni, oameni de omenie. Și nu putem să devenim oameni de omenie dacă nu înțelegem că sufletul nostru trebuie să fie o Biserică ce în afară trebuie să zidească Biserici, adică potire de liniștire ale sufletelor noastre și ale celor care vor veni după noi.”
Cu delicatețe și răbdare, invitatul a răspuns la întrebările venite din partea credincioșilor despre divorțul în familiile credincioase, despre problemele tinerilor, despre cum ne eliberăm de patimi, despre criza indusă, despre post, rugăciune și sărbători importate (Haloween, Valentinâs Day), despre frica de Dumnezeu, despre cum va decurge veșnicia celor care ajung în rai, despre postmodernitate și lenevia spirituală (incapacitatea de a pune în lucrare tot ceea ce avem frumos în adâncul ființei noastre), despre confuzia între bucurie și plăcere și alte subiecte.
La eveniment au mai fost prezenți pr. Toma Gradinaciuc, protopop al Protopopiatului Iași 1, și părintele Mircea Stoleru, preot paroh la Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Cuvioasa Teodora de la Sihla” din cartierul Galata, care au adresat un cuvânt de încheiere.
La final, credincioșii au vizionat filmul documentar ce a avut ca subiect aducerea la Iași a moaștelor Sfântului Nectarie și sfințirea altarului bisericii acum șapte ani.
Evenimentul Zilele „Sfântul Nectarie” continuă vineri, 8 noiembrie, dimineața, cu programul liturgic obișnuit, iar de la ora 16:00 va începe Vecernia hramului. În aceeași zi, la ora 19:00, va avea loc un concert al corului Filarmonicii din Iași. În ziua hramului, la Sfânta Liturghie arhierească, credincioșii și prietenii Sfântului Nectarie sunt așteptați să-l cinstească pe cel care, de șapte ani în mijlocul ieșenilor și cu trupul prin părticelele aflate spre închinare, nu încetează să-și reverse binecuvântările și vindecările asupra celor care i se închină cu credință.
