Înaltpreasfințitul Părinte Irineu a acordat Agenției de știri Basilica un interviu cu ocazia împlinirii a 15 ani de la întronizarea ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei.
Ierarhul a vorbit cu Basilica.ro despre cultura Olteniei, despre accentul pus de Eparhie pe educația creștină, despre bisericile afectate de cutremurele recente, dar și despre omul secularizat ca om îndepărtat de Dumnezeu. „A fi om religios și om duhovnicesc este în firea noastră”, spune Înaltpreasfinția Sa.
Creștinism apostolic la nordul Dunării
Basilica.ro: Părinte Mitropolit, sunteți fiu al Olteniei și, iată, de 15 ani, întâistătător al acestei mitropolii. Care este ethosul Olteniei, dacă se poate vorbi despre așa ceva, cu ce contribuie această regiune la cultura românească și bisericească?
Atunci când vorbim despre ethosul Olteniei, în mod sigur, vorbim despre ethosul creștin-ortodox al acestei regiuni. Creștinismul a apărut în Oltenia și s-a dezvoltat în această zonă din primele veacuri creștine.
Dacă analizăm istoria, aflăm că Oltenia este una dintre provinciile românești unde învățătura Mântuitorului Hristos a pătruns din cele mai vechi timpuri atât prin ucenicii Sfinților Apostoli care au activat în zona Dunării, cât și prin episcopii și preoții care au propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în această regiune.
Odată cu venirea și instalarea soldaților romani și a conducătorilor lor la nord de Dunăre, aceștia și-au întemeiat familii creștine, intensificând, astfel, răspândirea învățăturii creștine. Numărul creștinilor a crescut foarte mult, așa se face că prigoana din timpul împăratului păgân Dioclețian, începută în anul 303, a fost foarte aprigă, mulți creștini fiind martirizați.
Mărturie stă, până astăzi, mulțimea mucenicilor înscriși în calendarul nostru. Unul dintre episcopii de atunci, Sfântul Irineu de Sirmium, este un exemplu de apărător al credinței creștine și de mărturisitor prin propria viață. Acest episcop mucenic a fost învrednicit de Dumnezeu a primi cununa muceniciei în anul 304.
Pe lângă mărturia sfinților mucenici din nordul Dunării avem și o serie de argumente lingvistice care atestă vechimea ethosului creștin-ortodox și cea a poporului român. În vocabularul din Oltenia întâlnim elemente lingvistice din zona Palestinei. Spre exemplu, cuvântul pâine folosit de strămoșii noștri în această zonă se numește azmă.
Nu este vorba despre o azimă propriu-zisă, iudaică, ci despre o pâine făcută de gospodine în grabă. Acest cuvânt arată vechimea creștinismului și originea lui. Oamenii care au venit și s-au stabilit în Oltenia (soldați, negustori) au adus cu ei și cuvintele lor, îmbogățind vocabularul latin al populației nord-dunărene.
Creștinii din nordul Dunării au mărturisit cuvântul lui Dumnezeu și au construit bazilici, lăcășuri de cult. Existența nenumăratelor vestigii, cum ar fi bazilica de la Sucidava sau cele din zona Severinului, constituie mărturia organizării Bisericii și a unui creștinism înfloritor la nivel de episcopie.
Așadar, vocabularul religios, vestigiile arheologice, cetățile și bazilicile care au rămas mărturie peste veacuri formează ethosul creștin-ortodox al oltenilor din sud și din nord de Dunăre. Mai târziu, în secolul al XIII-lea, au apărut și formațiunile statale – cnezate, create de Ioan și Farcaș.
Pe acest fond al organizării bisericești, a evoluat și viața socială, tot așa timpuriu. În aceeași perioadă s-a dezvoltat și viața monahală. Mai târziu, în secolul al XIV-lea, Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana a întemeiat biserici și mănăstiri în zona noastră, a reorganizat viața monahală, a cultivat isihasmul ca mod de viețuire și glăsuire cu Dumnezeu, a caligrafiat cărți de cult, a făcut nenumărate minuni. De aceea, noi îl cinstim ca sfânt în Biserica Ortodoxă Română și ca ocrotitor al Olteniei.
În secolul al XVII-lea, Sf. Constantin Brâncoveanu a continuat tradiția înaintașilor săi zidind mănăstiri, biserici, școli, bolnițe și alte așezăminte.
Atât Sfântul Voievod Constantin, cât și urmașii lui, s-au îngrijit de viața bisericească din Oltenia, fapt pentru care noi, astăzi, ne bucurăm că avem aceste lăcașuri de cult minunate în care putem aduce slavă lui Dumnezeu, iar oameni din toată lumea pot veni să le viziteze și să se închine în aceste biserici cu o arhitectură unică, unele dintre ele fiind monumente istorice.
Glasul tinerilor este important
Basilica.ro: Care sunt principalele realizări din ultimii ani, dar și problemele sau provocările cu care se confruntă centrul eparhial în plan pastoral-misionar, dar și filantropic?
Nevoile sociale și bisericești sunt multiple în Arhiepiscopia noastră. Ierarhul este chemat să analizeze viața Bisericii din toate punctele de vedere. El trebuie să se îngrijească de toți credincioșii, de probleme lor economice, financiare, sociale și religioase, precum și de instituțiile care solicită sprijinul în diferite proiecte și programe.
Aceste îndatoriri noi ni le-am asumat ca program de lucru, încă de acum 15 ani. În cuvântul nostru de la instalare, am spus că vrem să îmbunătățim viața bisericească în toate laturile ei. Ne-am gândit întotdeauna la credincioșii noștri din parohii, la preoții pe care noi îi considerăm oamenii lucrători în ogorul Domnului.
Preoții sunt mâinile Mântuitorului Hristos, ei sunt investiți să lucreze în ogorul Bisericii. Noi dorim ca ei să fie atenți la oile lor duhovnicești, să analizeze nevoile credincioșilor, pentru că, din mâna lor, Dumnezeu va cere sufletele lor.
Ne-am preocupat, de asemenea, de cele materiale și spirituale ale păstoriților noștri. Atât în Seminarul Teologic, cât și în Facultatea noastră de Teologie, am depus eforturi întotdeauna să dăm un exemplu bun profesorilor și să impulsionăm prin propria activitate educația și pregătirea personalului de cult.
Ne-am străduit ca preoții să intensifice viața liturgică în parohii și să săvârșească sfintele slujbe după rânduiala noastră bisericească. Am încurajat săvârșirea Sfintei Liturghii nu numai în duminici și sărbători, ci și în timpul săptămânii.
La toate aceste sfinte slujbe au fost rânduite cateheze și predici, acestea fiind instrumentele de bază ale unui preot care vrea să conducă și să pregătească sufletele credincioșilor.
O grijă cu totul aparte am acordat-o tinerilor, care au fost organizați atât prin cercurile pastorale, cât și prin cercurile profesorilor de Religie sau prin activitățile organizațiilor de tineret.
- Tinerii se îmbogățesc reciproc în aceste grupuri și întâlniri, inclusiv atât prin participarea lor la întâlniri internaționale, cum a fost Întâlnirea Tinerilor Ortodocși, pe care am avut-o în Eparhie, cât și prin participarea la alte concursuri organizate de Sfânta Patriarhie, prin grija Preafericitului Părinte Daniel.
De asemenea, am creat multe programe pentru combaterea abandonului școlar și tabere școlare și studențești. Înainte de Rusalii i-am invitat pe tinerii din toată Mitropolia, în localitatea Turburea, din județul Gorj, acolo unde vrem să facem un Centru Internațional pentru Tineret.
Cu ajutorul lui Dumnezeu deja sunt razele aducătoare de speranță ale realizării acestui centru. În același timp, mănăstirile noastre contribuie și ele la diferite programe pentru tineri, găzduind simpozioane și tabere ale tinerilor de la Facultatea de Teologie, mai ales de la secțiunea de Artă.
În cadrul programelor sociale nu am uitat pe cei în vârstă, întemeind cămine și centre de zi pentru bătrâni și oferind îngrijiri la domiciliu prin „Asociația Vasiliada” și prin alte fundații pe care le-am întemeiat și care au fost direcționate către aceste persoane vârstnice, prin asistență la domiciliu și prin asistență în aceste cămine gestionate de noi. Bineînțeles, avem și alte fundații și alte spații unde pregătim tinere orfane și sărace, cum ar fi la Așezământul Bunavestire și altele asemenea.
Bisericile avariate de cutremure
Basilica.ro: La începutul acestui an, în județul Gorj, s-au înregistrat peste 1000 de cutremure, unele dintre ele cu o magnitudine destul de mare, care au afectat o serie de clădiri, printre care și numeroase lăcașuri de cult din Arhiepiscopia a Craiovei. Care este situația lăcașurilor de cult care trebuie reconsolidate sau reconstruite după cutremur?
Este prima dată când, în zona Gorjului, activitatea seismică atinge o așa intensitate și o așa durată. Multe biserici au fost afectate de această mișcare tectonică. Peste 20 de biserici sunt avariate, unele fiind chiar închise, deoarece sunt grav afectate.
Am reușit să ne mobilizăm imediat după aceste cutremure. Parohiile noastre au contribuit după posibilități pentru procesul de reconstrucție.
Am reușit să angajăm o echipă de restauratori și arhitecți condusă de ing. Marius Moșoarcă, profesor universitar la Universitatea Politehnică din Timișoara. Speranța noastră este ca, din toamnă, să avem deja primele contracte semnate și să demarăm lucrările care vor fi de durată și costisitoare.
Le mulțumim pe această cale și celor care au trimis ajutoarele lor, de la alte Eparhii. Au răspuns Episcopii și Arhiepiscopii din țară și din străinătate, dar și credincioși și societăți comerciale. Le suntem recunoscători înaintea lui Dumnezeu și le mulțumim.
Educația creștină, o preocupare de suflet
Basilica.ro: Ați susținut dintotdeauna Seminarul Teologic din Craiova, Liceul Teologic din Târgu Jiu, Facultatea de Teologie din Craiova și, recent, ați pus piatra de temelie pentru viitorul Centru de Excelență „Sfântul Calinic de la Cernica”, în apropierea Facultății de Teologie. Totodată, v-ați îngrijit și de cei mai mici, prin cele două grădinițe pe care arhiepiscopia le are sub ocrotire și, de curând, prin înființarea unei creșe. Care sunt problemele și nevoile în domeniul educației pe care le-ați sesizat în eparhie și cu ce poate veni Biserica în întâmpinarea lor?
Ortodoxia ne învață să creștem, să ne dezvoltăm și să ne desăvârșim, așa cum Fiul lui Dumnezeu – „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6) ne-a spus: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48).
Porunca lui Dumnezeu dată lui Adam în rai: „Creșteți și vă înmulțiți și moșteniți pământul” (Facere 1, 28) noi am considerat că nu se referă numai la creșterea biologică, ci și la creșterea intelectuală.
Este foarte important ca această creștere să se desfășoare în direcția Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos, Care a spus: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Noi creștem prin căutarea înțelepciunii, a adevărului și a frumosului. În Biserică ne naștem și creștem și, evident, această creștere se diversifică și în școală.
Înainte vreme, școala era tot în Biserică sau cel puțin în jurul Bisericii. Acum s-a organizat ca instituție separată, dar, noi, prin aceste programe de învățământ, prin profesorii de Religie, suntem și în școală, ca și în Biserică.
Preocuparea pentru educație vine de la sine. Este o preocupare de suflet, o preocupare pentru formarea duhovnicească și intelectuală. Plecăm de la premisa conform căreia cu cât un popor este mai bine pregătit, cu atât el poate să-L cunoască mai bine pe Adevăratul Dumnezeu și propria sa valoare. Ne silim ca orice elev și student să înțeleagă respectul față de credință, respectul față de Biserică și față de moșii și strămoșii noștri.
Acesta se concretizează, în primul rând, prin educație. Cu cât suntem mai educați în spiritul Bisericii și al credinței noastre, cu atât putem să răspundem mai clar cerințelor și problemelor sociale și ale vieții de astăzi.
Prin urmare, grija noastră importantă este ca, atât copiii de la creșă, cât și cei de la grădiniță și, după aceea, la gimnaziu și la facultate, să fie îndreptați spre Adevărul Care este Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care a spus: „Lăsați copii să vină la Mine și nu-i opriți” (Luca 18, 16).
Uniți în Domnul, Care ne dă consistență
Basilica.ro: În 2019, Arhiepiscopia Craiovei a organizat Întâlnirea Tinerilor Ortodocși. Cu ce gând ați rămas după întâlnirea de acum patru ani?
Întâlnirea tinerilor s-a desfășurat în lumina cuvintelor psalmistului: „Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!” (Psalmul 132, 1). A fost o bucurie a revederii fraților și a împărtășirii tuturor din experiența celor care au venit și din experiența celor care i-au găsit.
Mântuitorul Iisus Hristos i-a spus tânărului din Evanghelie: „Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în cer; și apoi, luând crucea, vino și urmează Mie” (Marcu 10, 21). A urma pe Mântuitorul Iisus Hristos a fost idealul nostru la această întâlnire, iar sloganul a fost: „Cu toții suntem un Potir”, pentru că suntem, într-adevăr, în Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, în Trupul tainic al Domnului, Biserica.
Suntem toți uniți în Mântuitorul Iisus Hristos, așa cum suntem uniți în Biserică și toți suntem în butucul Viței-de-vie, iar Mântuitorul Hristos este Acela Care ne dă consistență și, în același timp ne irigă toate canalele sufletului și ale trupului nostru cu această sevă a Duhului Sfânt.
Bucuria aceea a fost o trăire a Pogorârii Duhului Sfânt, pentru că ne-am reunit, ne-am împărtășit cu toții din Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos. Și, bineînțeles că, ajungând la mănăstirea Maglavit, am simțit Biserica, acolo am retrăit acele clipe sfinte, când frați creștini din toată țara și din străinătate au venit ca în vremurile acelea când Dumnezeu Și-a descoperit Iubirea Sa în aceste locuri.
Așadar, a fost o stare sufletească de bucurie și sperăm ca această bucurie să fie și la Timișoara în toamna aceasta, când se reia, după pandemie, ciclul acestor întâlniri ale tinerilor din România și străinătate.
Responsabilitatea arhipăstorului
Basilica.ro: Cât de greu este să fii arhipăstor în vremurile noastre? Ce vă susține cel mai mult în plan spiritual?
Mântuitorul Hristos ne spune: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 29-30).
La prima vedere, și jug, și sarcină sunt două cuvinte care apasă. Aceste cuvinte trebuie să fie trăite și în viața noastră personală, tocmai de aceea nu știu dacă aș putea spune că într-un moment a fost mai greu sau într-altul, mai ușor.
Întotdeauna ierarhul trebuie să se roage pentru credincioși. Se roagă pentru sine și pentru toți ceilalți.
În viața personală când te rogi pentru cei din jurul tău, multe lucruri se rezolvă prin această rugăciune. Rugăciunea, Sfânta Liturghie și contemplația trebuie să fie primordiale, că prin acestea, în primul rând, răspunzi înaintea lui Dumnezeu ca ierarh și, în al doilea rând, rogi pe Dumnezeu ca El să te asculte ca să rezolvi problemele inerente vieții.
În consecință, într-o societate în mișcare, într-o societate consumistă sunt foarte multe provocări. Aceste probleme nu pot fi lăsate în grija timpului. Timpul le rezolvă în măsura în care tu participi efectiv prin lucrare și prin rugăciune.
Omul secularizat versus omul duhovnicesc
Basilica.ro: Sunteți implicat și în viața academică. În ultima perioadă, ați vorbit despre secularizare și omul secularizat. La polul opus, ați amintit, într-un cuvânt de învățătură, despre omul duhovnicesc. Pe omul secularizat îl regăsim în societate, îl regăsim în instituții și, totodată, între zidurile bisericilor. Cum vedeți raportul dintre omul secularizat și omul duhovnicesc?
Nu putem spune că omul este secularizat numai în vremea noastră. Omul păcătos este secularizat, omul s-a îndepărtat de Dumnezeu de când a fost izgonit din Rai. Sfinții Părinți nu vorbesc despre secularizare, ci despre omul păcătos care se desparte de Dumnezeu și alege o cale greșită, îndemnat de cel rău.
Primii care au hotărât să iasă din comuniunea cu Dumnezeu au fost strămoșii noștri, Adam și Eva. De atunci și până la sfârșitul veacului vor exista tendințe ale îndepărtării de Dumnezeu, pentru că diavolul nu va înceta să-l ispitească pe om și să-i creioneze o altă viață decât cea pe care a dat-o Dumnezeu.
Nici chiar ateul nu poate ieși din planul lui Dumnezeu, ci el se depărtează de Creator negându-i existența, așa cum spune Psalmistul: „Zise cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu»” (Psalmul 52, 1).
A fi om duhovnicesc, a fi om religios este un dat al firii noastre. A fi om păcătos sau secularizat, cum zicem astăzi, este un efect al voinței noastre, o ascultare față de cel rău care se încuibează în sufletul nostru și ne îndepărtează de Dumnezeu.
Societatea noastră nu este mai păcătoasă decât societățile anterioare. Eu am o viziune optimistă despre societate. Eu nu văd neapărat numai pete negre, eclipse de soare, cutremure, cataclisme ș.a.m.d. de altfel, dacă analizăm istoria, vom găsi din acestea dintotdeauna.
Așadar, despre ce secularizare vorbim? Vorbim despre o incapacitate a omului de astăzi de a trăi viața în mod evanghelic, după învățătura Mântuitorului Iisus Hristos și după experiența Sfinților Părinți. Vorbim despre o neadaptare de a transmite celor din jurul acest har dumnezeiesc, această lumină: cum spunem noi, „Omul sfințește locul”.
Deci, dacă am ajuns să nu înțelegem rostul credinței, rostul Bisericii, rostul Sfintelor Taine, de bună seamă că deja suntem într-o situație de a orbecăi: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă” (Matei 15, 14).
În consecință, trebuie să existe o refacere, o reîntoarcere către izvoare, de unde să ne adăpăm din apa cea pururea curgătoare a Mântuitorului nostru. Nu există om credincios sau om necredincios, ci toți trebuie să ne întoarcem cu fața spre Dumnezeu, dacă vrem, într-adevăr, să vedem lumina cea adevărată, care este lumina Slavei lui Dumnezeu, prin taina Învierii și a Înălțării Domnului.
Sfaturi pentru un tânăr ucenic
Mai este un o sintagmă de care se discută în societatea contemporană, cea a „resursei umane”. Înaltpreasfinția Voastră aveți ucenici care sunt cadre didactice, alții preoți la parohii, alții monahi și ieromonahi în mănăstiri. Ce ați sfătui un tânăr ucenic care ar veni să vă ceară îndrumarea într-o societate în care se discută tot mai frecvent despre „garanții”?
Pregătirea ucenicilor și pregătirea absolvenților de Seminar și de Facultate trebuie să fie o prioritate pentru orice ierarh. Orice profesor vrea ca ucenicul, ca studentul său să fie la înălțimea chemării sale, pentru că este o vocație. O vocație trebuie să avem când suntem ierarhi, o vocație trebuie să avem când suntem preoți, o vocație trebuie să avem când suntem profesori.
Cred că la școlile teologice vin oameni cu vocație. E adevărat că această vocație uneori se diminuează fără să se piardă, alteori se eclipsează și alteori se îmbunătățește.
Dacă vrem, într-adevăr, ca studentul și ca viitorul preot să fie cu adevărat un slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să le arătăm credința noastră, prin faptele noastre. Aceste exemple sunt foarte importante pentru ucenicii noștri și pentru societatea de astăzi și de mâine.
Desigur că lumea de astăzi nu oferă prea multe exemple bune care să ne ajute să ne dezvoltăm sufletește. Uneori, chiar cazurile rele sunt scoase la iveală. Dar, întotdeauna trebuie să primeze exemplul de faptă bună, care are reverberația ei, are puterea ei, are tăria ei de penetrare în sufletul credincioșilor.
Ispitele vieții trebuie să le trecem prin credință, prin dragoste și prin nădejde. Trebuie să fim oameni de spovedanie, oameni de pocăință. Te spovedești cu sinceritate, spui care sunt greutățile și, în mod sigur, că în momentul acela și comunici cu ceilalți, ca să primești din experiența lor și să confrunți într-adevăr ideile lor cu ceea ce trebuie să faci.
Acestea sunt lucrările pe care omul contemporan și ucenicii trebuie să le săvârșească pentru a ajunge în comuniune de iubire cu Dumnezeu. Cum spunea Sf. Ap. Pavel, Noi semănăm cuvântul lui Dumnezeu și vrem ca el să germineze și să crească în sufletele lor și să dea roadă bogată. Dar, Dumnezeu este Acela Care face să crească.
Și ne rugăm la Dumnezeu ca acest cuvânt al Său să prindă rădăcini în sufletele lor și să dea roadă bogată, să aibă putere misionară.
Întotdeauna învățăm. Mântuitorul Iisus Hristos ne și spune: „Încă un lucru îți trebuie” (Luca 10, 42). Acesta trebuie să fie mesajul pentru ierarhi, preoți și profesori, în misiunea Bisericii.
Mântuitorul Iisus Hristos ne-a dat prin testament: „Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, și iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19-20). Psalmistul ne îndeamnă și el zicând: „Gustați și vedeți că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduiește în El” (Psalmul 33, 8).
Acesta este mesajul și dorința Noastră, ca toți cei care termină Facultatea de Teologie să-și completeze cunoștințele și să trăiască experiența comuniunii cu Dumnezeu. Finalizând studiile teologice, orice absolvent trebuie să vestească cuvântul lui Dumnezeu la credincioșii pe care îi va primi prin taina Sfintei Hirotonii.
Înaltpreasfințitul Părinte Irineu Popa este membru de onoare al Academiei Române, doctor în Teologie Dogmatică al Facultății de Teologie din București și al Institutului Teologic „St. Serge” din Paris, precum și doctor în drept civil al Facultății de Drept din Craiova.
S-a născut în 16 noiembrie 1957 la Perișani, județul Vâlcea. După absolvirea studiilor teologice universitare la București, a fost primit în obștea Mănăstirii Frăsinei, primind numele de Irineu. A urmat hirotonia întru ierodiacon (1985) și ieromonah (1986).
În 8 iulie 2008 a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei. Ceremonia de instalare a avut loc în 27 iulie 2008, în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie“ din Craiova.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
