„Să ne rugăm Domnului nostru Iisus Hristos să ne ajute să devenim mai darnici, să unim rugăciunea cu viața curată și cu milostenia față de săraci”, a îndemnat duminică Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la Paraclisul istoric „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reședinței Patriarhale.
Pornind de la întrebarea tânărului bogat despre dobândirea vieții veșnice, Preafericirea Sa a explicat că respectarea poruncilor reprezintă un început al vieții creștine, dar nu este suficientă pentru desăvârșire.
„Pentru a fi desăvârșit, nu este suficient să fii credincios și moral, adică să nu faci răul, ci trebuie să fii și milostiv sau darnic”.
Părintele Patriarh Daniel a subliniat că tânărul, deși își păstrase poruncile încă din copilărie, rămânea legat sufletește de averile sale, de care Mântuitorul îi cere să se desprindă prin a-i ajuta pe săraci: „Caută totuși ceva mai mult decât poate să-i ofere bogăția materială ”.
„Pentru omul care caută viața veșnică, harul lui Dumnezeu transformă imposibilul în posibil, schimbă lăcomia de avere în dărnicie, în comuniune de iubire cu Dumnezeu și cu semenii”.
Calea milosteniei
Patriarhul României a arătat că problema nu constă în simpla deținere a bunurilor materiale, ci în felul în care acestea ajung să ocupe locul central în viața omului: „Iisus înțelege că tânărul bogat nu putea împlini sfatul Său imediat, pentru că era prea robit de lăcomia de averi”
„Bunurile materiale limitate și trecătoare nu pot da omului sentimentul împlinirii și al desăvârșirii sale, nici arvuna vieții veșnice. De ce? Pentru că sufletul omului, creat după chipul lui Dumnezeu, Cel infinit și etern, este atât de dornic de iubire nelimitată și veșnică, încât nimic din lumea aceasta materială limitată și trecătoare nu-L poate mulțumi pe deplin”.
Părintele Patriarh Daniel a subliniat că răspunsul acestei căutări a tânărului bogat este iubirea milostivă față de semeni, ca împlinire a legilor.
„Nu ne putem mântui numai prin evlavie și conduită morală dacă nu suntem și milostivi atunci când avem multe bogății materiale”.
„Nu este suficient să nu săvârșești răul, ci trebuie să faci mult bine ca să fii desăvârșit. Iar cel mai mare bine pe care îl putea săvârși acest tânăr bogat față de semenii săi era ajutorarea săracilor, adică milostenia față de ei”, a spus Preafericirea Sa.
Comoara care rămâne în veșnicie
Patriarhul României a explicat că milostenia nu se limitează la sprijinul financiar acordat celor aflați în nevoie.
„Chiar și atunci când nu posedăm bunuri materiale sau bani, milostenia noastră se poate totuși exprima prin cuvântul bun, prin fapta bună, prin sfătuirea bună și mai ales prin rugăciunea smerită și milostivă pentru semenii noștri”.
„Să dărâmăm idolii lăcomiei și mândriei, ascunși în sufletul nostru și să lăsăm în locul lor să vină lumina și iubirea lui Hristos Cel milostiv”, a îndemnat Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a evidențiat valoarea faptelor bune și a iubirii milostive, care „se imprimă în sufletul său ca o lumină pe care o poartă cu el în veșnicie”.
Patriarhul României a încheiat prin a arăta că Evanghelia nu se termină cu tristețea tânărului care pleacă de la Hristos, ci cu o perspectivă de speranță: „Toate sunt cu putință celui care caută sincer viața veșnică și cere ajutorul și harul lui Dumnezeu”.
Foto credit: Ziarul Lumina
