Maica Mina Hociotă, monahia care a devenit a doua femeie ofițer din Armata Română după Ecaterina Teodoroiu, s-a remarcat în timpul Primului Război Mondial prin curajul cu care a îngrijit răniții de pe front.
Credința, devotamentul față de cei aflați în suferință și dragostea de țară au făcut din ea una dintre figurile feminine mai puțin cunoscute, dar remarcabile, ale Războiului de Reîntregire.
Marina Hociotă s-a născut în 19 august 1896, în Săliștea Sibiului (atunci în Imperiul Austro-Ungar), într-o familie de oieri.
În copilărie, a trecut munții spre Moldova, unde putea să își continue studiile în limba română, iar în 1910 a ajuns la Mănăstirea Văratec. Aici a primit, la călugărie, numele Mina și și-a început parcursul monahal.
În anii care au precedat intrarea României în Primul Război Mondial, maica Mina s-a pregătit pentru activitatea medicală. În 1915, la Mănăstirea Văratec au fost organizate cursuri pentru pregătirea monahiilor în vederea acordării de îngrijiri medicale în eventualitatea unui conflict. A obținut atestatul necesar pentru a oferi asistență medicală primară.
În slujba răniților, în mijlocul războiului
Odată cu intrarea României în război, tânăra monahie a fost repartizată inițial la spitalul din Tecuci. Ulterior, în retragerea armatei în Moldova, și-a continuat activitatea medicală, ajungând să lucreze în apropierea zonelor de luptă.
A purtat uniformă militară cu aprobarea mănăstirii și a primit gradul de sublocotenent, devenind a doua femeie din Armata Română care a dobândit acest rang.
În vara anului 1917, maica Mina s-a aflat în zona cunoscută drept „Triunghiul Morții”, de unde a evacuat răniți de pe câmpul de luptă și din tranșee. În timpul acestor misiuni a fost grav rănită la un picior, existând chiar riscul amputării. După recuperare, și-a reluat activitatea, îngrijind răniții la un spital din Iași până la sfârșitul conflictului.
Pentru activitatea sa, maica Mina a fost decorată de regele Ferdinand, în 1918, cu „Crucea Comemorativă”. Experiența războiului avea să rămână o formă de ascultare și slujire, pe care a privit-o prin prisma vocației monahale.
„Noi călugărițele și călugării ne-am pus în nesiguranța vieții pentru tron și pentru țară și am slujit cu credință și am mers în războiu cu toată conștiința, în ajutorul răniților pentru care am muncit cu un sentiment sfânt, să le ajutăm în suferință”, mărturisea maica Mina într-o scriere autobiografică.
Între Cruce și tricolor
Pentru maica Mina, slujirea aproapelui și datoria față de țară nu au fost realități separate. Ea avea să numească monahii care s-au implicat în sprijinirea armatei „ostași ai Domnului și ai țării noastre”, considerând că și-au împlinit ascultarea prin grija acordată celor răniți.
Această îmbinare între vocația monahală și implicarea în război a făcut ca activitatea sa să capete o semnificație aparte. Prin faptele sale, maica Mina a devenit o figură comparabilă cu Ecaterina Teodoroiu, fiind singurele două femei care au primit atunci gradul de sublocotenent.
Într-un studiu publicat în 1978, Mitropolitul Antonie Plămădeală avea să o numească „o nouă Ecaterina Teodoroiu”.
După încheierea războiului, maica Mina s-a mutat de la Văratec la Mănăstirea Nămăiești, în Argeș. A continuat să ofere sprijin medical comunității, iar între 1930 și 1932 și-a desăvârșit pregătirea medicală, cu binecuvântarea Patriarhului Miron Cristea.
Nici în cel de-Al Doilea Război Mondial nu stat deoparte. A activat din nou în cadrul unui spital din Câmpulung-Muscel, punându-și experiența în slujba celor răniți.
O viață care nu s-a lăsat uitată
Maica Mina Hociotă a participat, în 1968, la manifestările de la Mărășești prilejuite de împlinirea a 50 de ani de la încheierea Marelui Război.
A trecut la Domnul în iulie 1977, la Mănăstirea Nămăiești, după o viață dedicată credinței, medicinei și slujirii aproapelui.
Timp de decenii, numele ei a rămas în afara memoriei publice, însă după căderea regimului comunist, interesul pentru biografia sa a revenit. Activitatea maicii Mina a fost inclusă și în proiectul european „Europeana 1914-1918”, contribuind la readucerea în atenție a unei personalități despre care se știa prea puțin.
Dincolo de comparația cu eroina de la Jiu, însă, biografia maicii Mina Hociotă rămâne mărturia unei femei care și-a trăit credința prin faptă și și-a înțeles iubirea de țară ca pe o formă de slujire.
Sursa foto: Historia.ro
