Sâmbătă se împlinesc 109 ani de la mutarea în veșnicie a Ecaterinei Teodoroiu, cercetașă și participantă la Primul Război Mondial, care a rămas în memoria românilor drept una dintre figurile feminine reprezentative ale luptelor pentru apărarea țării.
Născută în data de 14 ianuarie 1894, în Vădeni, localitate devenită ulterior cartier al municipiului Târgu Jiu, Cătălina Vasile Toderoiu (ulterior și-a luat numele Ecaterina) provenea dintr-o familie numeroasă.
A urmat studiile în localitatea natală și la Târgu Jiu, iar ulterior s-a pregătit pentru cariera didactică și a urmat cursurile unei școli de infirmiere.
De la cercetașă la voluntar pe front
În anii de dinaintea războiului, Ecaterina Teodoroiu s-a apropiat de mișcarea cercetășească. Din 1913 a făcut parte din cohorta „Păstorul Bucur”, iar după revenirea la Târgu Jiu a continuat activitatea în cadrul cohortei „Domnul Tudor”.
Izbucnirea Primului Război Mondial avea să-i schimbe însă radical parcursul. În 1916, Ecaterina a participat mai întâi la îngrijirea răniților, în calitate de cercetașă și infirmieră.
Drama familiei sale a apropiat-o și mai mult de front. După ce mai mulți dintre frații săi au căzut în luptele din 1916, tânăra a ales să se înroleze voluntar în Regimentul 18 Gorj și să participe direct la operațiunile militare.
Ecaterina activa în același pluton cu fratele ei, Nicolae, care a fost rănit grav și i-a murit în brațe la începutul războiului. Acesta a fost momentul când și-a tăiat părul și a schimbat hainele de infirmieră cu cele de ostaș.
Prizonierat, evadare și revenirea în luptă
Ecaterina Teodoroiu s-a aflat în primele linii ale confruntărilor din toamna anului 1916, inclusiv în luptele de la Jiu și Filiași. În octombrie, a fost luată prizonieră în urma unei manevre de învăluire, însă a reușit să evadeze împreună cu alți militari români.
În noiembrie 1916, a fost rănită de două ori în luptele de la Filiași. După perioada de recuperare, la Craiova, București și Iași, a revenit în zona frontului și a continuat să sprijine militarii răniți.
Pentru curajul și devotamentul dovedite în timpul luptelor, a fost decorată cu Medalia „Virtutea Cercetășească” de aur și, în martie 1917, cu Medalia „Virtutea Militară” de război, clasa a II-a.
În vara anului 1917, s-a întors pe front, fiind încadrată în Regimentul 43/59 Infanterie. În seara zilei de 22 august, în timpul unui atac german asupra pozițiilor românești din zona Mărășești, a fost împușcată mortal în timp ce se afla în fruntea plutonului pe care îl comanda în calitate de sublocotenent, la doar 23 de ani.
A fost înmormântată inițial în comuna Fitionești, județul Putna (astăzi Vrancea), pe Valea Pârâiașului, în locul numit „Poienele”. În 1921, rămășițele sale pământești au fost reînhumate la Târgu Jiu, unde au fost așezate în mausoleul ridicat în centrul orașului.
O eroină a României
Memoria Ecaterinei Teodoroiu a cunoscut, de-a lungul timpului, perioade de valorizare și de marginalizare.
În anii regimului comunist, imaginea sa a fost reinterpretată în funcție de discursul propagandistic al epocii, iar în 1978 povestea sa a fost transpusă cinematografic în filmul „Ecaterina Teodoroiu”, regizat de Dinu Cocea.
În 2021, Banca Națională a României a introdus chipul Ecaterinei Teodoroiu pe bancnota de 20 de lei, fiind prima femeie reprezentată pe o bancnotă românească aflată în circulație.
Casa familiei Teodoroiu din Târgu Jiu, construită în 1884 și transformată începând din 1938 în casă memorială, păstrează memoria celei care a devenit un reper al curajului feminin în istoria României.
Povestea Ecaterinei Teodoroiu se înscrie într-o perioadă în care numeroase femei românce au contribuit la efortul de război prin îngrijirea răniților, activități de sprijin și, în cazul ei, prin participarea directă la lupte.
Foto credit: Ziarul Lumina
