Pe 22 august se împlinesc 133 de ani de la trecerea în viața veșnică a marelui poet, dramaturg și om politic, Vasile Alecsandri.
Vasile Alecsandri s-a născut pe 21 iulie 1821 la Bacău din părinții Vasile și Elena care i-au asigurat o foarte bună creștere și o educație aleasă.
Alecsandri a învățat cu dascălul maramureşean Gherman Vida (1827-1828) apoi s-a înscris la pensionul lui Victor Cuenim (1828). În anul 1835 își ia Bacalaureatul în litere la Paris.
În 1836 a fost admis la Facultatea de Drept la care renunță în anul următor. În 1838 și-a susținut Bacalaureatul în ştiinţe, dar nu l-a obținut.
Împreună cu Costache Negri şi Nicolae Docan a plecat în 1839 într-un voiaj în Italia după care s-a întors în 1840 și a preluat conducerea Teatrului Național din Iași.
Din anul 1843, în urma unei excursii în Munții Moldovei, a început să scrie poezie populară, iar anul următor a devenit redactor la revista „Propășirea”.
Om politic
Alecsandri nu a stat deoparte în timpul revoluției, ci a redactat un proiect de revendicări comune și mai multe poezii care îndemnau oamenii să protesteze.
După înfrângerea mișcării revoluționare, el s-a retras în Bucovina apoi în Ardeal și a scris „Protestaţie în numele Moldovei, a Omenirei şi a lui Dumnezeu”, colaborând la proiectul politic „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei” pe modelul revoluției franceze.
În anul 1855 a publicat primul număr al revistei „România literară” care a fost suspendată de cenzură în anul 1853, înainte de a fi publicată.
În perioada 1848-1863 a activat în sfera politică unde a contribuit semnificativ la revoluție și la unirea din 1859, având ocazia de a fi ales domnitor, însă starea de sănătate nu i-a permis asta.
După retragerea din politică a devenit membru al Societății Academice Române unde s-a manifestat ca un partizan al principiului fonetic în ortografie.
În 1878, juriul felibrilor de la Montpellier i-a decernat, la propunerea poetului Frederic Mistral, un premiu pentru „Cântecul gintei latine”.
După moartea lui Mihai Eminescu, Alecsandri conferențiază despre el la Ateneul Român.
În 1884 ajunge senator, iar în 1885, ministru plenipotenţiar la Paris, însă starea sănătăţii lui e din ce în ce mai rea. Bolnav de cancer, a trecut la viața veșnică în conacul de la Mirceşti pe 22 august 1890.
Sursă foto: Muzeul Literaturii Iași
