„Nașterea Fiului lui Dumnezeu este rezultatul nu doar al hotărârii din veci a Preasfintei Treimi, ci și al rugăciunilor pe care generațiile de oameni de-a lungul istoriei mântuirii le-au înălțat către Dumnezeu prin glasul profeților mesianici, care și-au consumat viața așteptând reîntâlnirea în iubire a omului cu Dumnezeu”, scrie Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim în Pastorala de Crăciun.
„Iubirea lui Dumnezeu este motivul fundamental al Nașterii Pruncului Iisus, Care mântuiește pe om din robia fricii de moarte (Evrei, 2,15), urcându-se pe lemnul Crucii și aducându-Se jertfă de răscumpărare pentru întreaga umanitate”, afirmă ierarhul.
„În ființa fragilă a Pruncului născut în întunericul peșterii era concentrată întreaga dumnezeire mântuitoare a omului rănit de moartea despărțirii de Dumnezeu; în mâinile Sale plăpânde și chipul înveșmântat în lumină era prezentă puterea de a îndumnezei cununa creației și de a-și revărsa iubirea răstignită peste rana neascultării de Dumnezeu, iar în adâncul privirii Sale se vedea inocența pierdută a umanității.”
„Betleemul devine astfel o Casă a Pâinii care dă naștere unei noi istorii și unui nou mod de înțelegere a lumii, în care omul cel nou, restaurat în Hristos și purtând în inimă paradigma despătimirii, este peregrin prin această lume și cetățean al cerului”, precizează Arhiepiscopul Romanului și Bacăului.
„În fiecare an urcăm treptele nevoinței postului închinat Nașterii Domnului, fiecare zi fiind o nouă treaptă care ne conduce mai aproape de Pruncul Hristos, iar fiecare sărbătoare un alt nivel de înțelegere a timpului preasfânt care mereu se înnoiește”, continuă Înaltpreasfinția Sa.
„Însă, urcușul duhovnicesc spre peștera Betleemului este unul interior, este un urcuș paradoxal, pentru că în egală măsură, înlăuntrul nostru urcăm și coborâm spre Hristos.”
„Coborâm în străfundurile ființei pentru a-L întâlni pe Hristos prezent în noi de la Botez și, în același timp, urcăm treptele cunoașterii (atot)prezenței Sale, înălțându-ne simțirea spre lumina care ne copleșește din cerul lucrării Sale proniatoare”, adaugă părintele arhiepiscop.
„Însă această mișcare duhovnicească nu o putem împlini fără ajutorul lui Dumnezeu, astfel încât coborâm și urcăm treptele desăvârșirii noastre împreună cu Hristos, fiecare dintre noi fiind un nou hristos după har.”
„Nicicând nu s-a vorbit mai mult și nu s-a scris despre această virtute fundamentală a vieții în Hristos ca în acest an închinat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române rugăciunii și sfinților isihaști”, constată ierarhul.
Părintele Arhiepiscop mai menționează că anul viitor va fi dedicat de Patriarhia Română pastorației persoanelor vârstnice și imnografilor și cântăreților bisericești și menționează că eparhia pe care o păstorește va continua să dezvolte proiectele dedicate persoanelor vârstnice.
Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim al Romanului și Bacăului își încheie pastorala cu versurile poemului „Imn Nașterii Domnului. Ontologia Nativității”, compoziție proprie.
Foto credit: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews
