Preasfinţitul Părinte Sebastian a evidenţiat, în cuvântul duminical, nedreptatea făcută Sfântului Apostol Toma care a rămas în memoria colectivă cu apelativul de „necredincios”.
El a oferit exemple de alţi apostoli şi sfinţi care au avut unele căderi, dar pe care istoria i-a reţinut pentru virtuţile lor.
„Pavel, deși prigonitor și ucigaș al creștinilor la început, nu a fost reținut ca atare în istorie, ci ca Apostolul neamurilor, iar Petru, deși s-a lepădat de trei ori de Domnul, nu a moștenit apelativul de apostat, ci pe acelea de verhovnic al apostolilor și custode al cheilor Raiului”, a notat ierarhul.
Despre Sf. Toma, Preasfinţia Sa a spus că „tradiția l-a reținut pe nedrept ca fiind necredincios câtă vreme el nu a spus niciodată că nu crede, ci că nu va crede dacă nu i Se va arăta și lui Domnul”.
„Prin urmare, el și-a condiționat, nu și-a infirmat credința, iar aceasta a zis-o pentru că era supărat, nu necredincios. Atitudinea lui era una de amărăciune și frustrare, pentru că trecuseră opt zile de la Înviere, toți ceilalți apostoli Îl văzuseră pe Domnul, iar el nu”.
Apoi, ierarhul a explicat că „Biserica l-a reținut altfel pe Apostolul Toma; și nu pentru necredință, ci pentru convingerea exemplară cu care L-a recunoscut pe Hristos: Domnul meu și Dumnezeul meu!”.
„Pentru noi creștinii, Apostolul Toma nu numai că nu este necredincios, dar este și unul dintre cei mai credibili martori ai Învierii Domnului, pentru că a confirmat acest fapt cu mult năduf, iar credința sa – iată de ce nu încape vorbă de necredință – a fost recunoscută chiar de Domnul: „Pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!”
În încheiere, Preasfinţia Sa spune că „Domnul îi fericește pe aceia care vor avea înțelepciunea, peste veacuri, să evite iadul îndoielii, al bâjbâielilor de tot felul și al necredinței, în schimbul unei credințe curate și luminate, care poate aduce, cu adevărat, pace și speranță în viața și în suflet”.
Foto credit: Episcopia Slatinei
