Prin virtutea milosteniei fiecare dintre noi are puterea de a transforma resursele materiale pe care le deţine în comori cereşti, a explicat Părintele Patriarh Daniel în omilia duminicală.
El a precizat că această virtute este o cale către Împărăţia lui Dumnezeu, o modalitate prin care ne putem elibera modul nostru de existenţă posesiv îndreptat cu precădere spre cele materiale.
„Numai prin dărnicie şi milostenie averile materiale trecătoare pot deveni comori spirituale veşnice. Dumnezeu doreşte ca omul să adune comori spirituale în Ceruri, nu comori materiale pe pământ. Iisus îi spune dregătorului bogat vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în Ceruri, şi anume comoara milosteniei sau a faptelor bune”, a spus Preafericirea Sa în cuvântul adresat la Paraclisul Sf. Grigorie Luminătorul, aflat în Reşedinţa Patriarhală.
Părintele Patriarh Daniel a vorbit despre puterea milosteniei de a schimba valoarea materială într-una spirituală.
„Averile nu se pierd când din ele se face milostenie săracilor”, a spus Preafericirea Sa, „ci se transferă de pe pământ la Cer, în înţelesul că milostenia sinceră şi smerită schimbă valoric averile materiale pământeşti în lumina spirituală a faptelor bune, singura pe care omul o ia cu el în suflet când se mută la Cer după moartea trupului, adică după despărţirea lui de bunurile materiale din lumea aceasta”.
Ne vindecăm prin ajutorul divin
Acest aspect implică o transformare totală a noastră, o schimbare a felului nostru de a gândi, de a fi şi de a făptui. Însă, schimbarea presupune şi ajutor divin.
„Desigur, această schimbare valorică a bunurilor materiale pământeşti în faptă bună şi în comoară cerească nu se face uşor dacă omul s-a prea obişnuit cu modul de existenţă posesiv, pătimaş şi lacom, acaparator şi adunător de averi trecătoare. Prin urmare pentru a ne vindeca de patima lăcomiei avem nevoie de harul lui Dumnezeu”.
În acest sens, Patriarhul Daniel ne oferă ca exemplu pe dregătorul bogat prezentat în textul evanghelic din duminica a 30-a după Rusalii care a venit la Hristos să îl întrebe ce să facă să moştenească viaţa veşnică.
„Dregătorul era evlavios şi virtuos, dar zgârcit şi nemilostiv”, a spus Patriarhul. În momentul în care Iisus îi spune să vândă toate câte are, averea să o împartă săracilor şi să îi urmeze Lui, dregătorul s-a întristat pentru că avea multe bogăţii.
„De fapt Mântuitorul Hristos descoperă în sufletul dregătorului o boală sau o patimă ascunsă. Prin sfatul său Domnul Iisus operează o intervenţie spirituală de vindecare a unei boli foarte adânci şi anume prea multa sa alipire de bogăţiile materiale din lumea aceasta”.
Hristos ne respectă libertatea
Un alt aspect pe care Patriarhul Daniel îl evindeţiază este legat de faptul că Hristos Domnul îi oferă ajutorul dregătorului care vine să-i ceară sfatul, dar îi respectă şi libertatea.
„Domnul Iisus Hristos propune dar nu impune, recomandă dar nu comandă schimbarea vieţii, cheamă dar nu constrânge, fascinează dar nu fanatizează, povăţuieşte dar nu presează sufletul dregătorului bogat”.
Schimbarea dregătorului vine în timp ca urmare a ajutorului divin, pentru că „Dumnezeu acordă multă atenţie celor care caută desăvârşirea spirituală”.
„Potrivit tradiţiei bisericeşti, cuvintele tainice ale lui Iisus Hristos cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu, s-au adeverit în viaţa acestui dregător, întrucât era sincer în căutarea sa spirituală, dar îi era greu să se schimbe imediat. Se spune că acest bogat a avut nevoie de mai mult timp să lupte cu propriul său egoism ca să împlinească sfatul Domnului Iisus. După o luptă interiorră duhovnicească el a renunţat la averi, iar banii i-a împărţit săracilor, a devenit ucenic al Lui, iar mai târziu a ajuns episcop în Asia Mică”.
Preafericirea Sa a evidenţiat că „dacă noi îi cerem ajutorul, Dumnezeu ne ajută să ne schimbăm modul de a gândi, să realizăm această schimbare a averilor pământeşti în comoară cerească şi să-i urmăm Lui”.
„Mai precis să renunţăm la ceva pentru a primi pe Cineva, să renunţăm la daruri materiale pentru a primi pe Dumnezeu dăruitorul pentru ca El să devină viaţa vieţii noastre”.
Conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat şi faptul că „bogăţia nu este rea în sine, dar devine piedică în calea mântuirii când ne legăm de ea ca ultima realitate, când ne alipim sufletul atât de mult de cele materiale când grija pentru bogăţie robeşte sufletul nostru şi nu mai lasă loc pentru prezenţa lui Dumnezeu şi pentru legătura noastră cu El”.
La final, Preafericirea Sa a îndemanat să „îl chemăm pe Dumnezeu prin rugăciune cât mai deasă, îndeosebi acum în această perioadă a postului, să ne ajute să fim milostivi şi darnici astfel încât pe lângă evlavie şi viaţă curată să arătăm celor din jur iubire milostivă prin cuvântul bun şi fapta bună”.
Foto credit: Arhivă Basilica.ro
