Episcopul vicar Timotei Prahoveanul a evidențiat vineri, la hramul ctitoriei brâncoveneşti din capitală, dragostea și devotamentul domnitorului martir atât față de țară, cât și față de credința ortodoxă.
Prin exemplul vieții sale, Sfântul Constantin Brâncoveanu „ne îndeamnă să ne iubim țara cum a iubit-o el și să ne iubim credința după modelul pe care ni l-a lăsat el”, a spus ierarhul în omilia rostită la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti.
Amintind câteva aspecte reprezentative din viața sfântului, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a afirmat că este „un exemplu de demnitate și de curaj în lumea de astăzi”.
„Cea mai înaltă formă de iubire pentru Mântuitorul Hristos este mărturisirea prin sânge”, a spus Episcopul Timotei Prahoveanul despre actul suprem săvârșit de domnitor.
Datorită abnegaţiei de care au dat dovadă, cum este și cazul Sfântului Constantin Brâncoveanu „martirii au un loc special în Biserică”.
„În interiorul fiecărei sfinte mese, și în fiecare antimis al Bisericii Ortodoxe se află un fragment din moaștele unui sfânt martir care simbolizează înalta iubire față de Domnul”.
Sfântul domnitor a fost un „iubitor al Bisericii în primul rând, un tată de familie care a avut 11 copii, un mare ctitor și iubitor al credinței părinților săi, un filantrop și un iubitor de cultură”.
Mare ctitor
Considerând credința creștină un testament al strămoșilor săi, domnitorul „era nelipsit de la biserică”, a menționat ierarhul.
Dragostea lui față de credința strămoșească s-a manifestat prin numeroasele biserici și mănăstiri pe care le-a ctitorit.
„În septembrie 1688 cu o lună înainte de a fi uns ca domn, isprăvea o frumoasă biserică lângă reședința de la Mogoșoaia”.
„În București a construit biserica „Sfântul Gheorghe”, dar și alte două lăcașuri de cult care au fost demolate în veacul trecut – biserica „Sfântul Ioan grecesc” și biserica mănăstirii „Sfântul Sava”, precum și Mănăstirea vâlceană Hurezi”, a spus Episcopul Timotei.
Nu doar în Țara Românească a contribuit la edificarea lăcașurilor de cult:
„A zidit multe alte biserici și a ajutat ctitoriile cunoscute din Țara Sfântă, Muntele Sinai, de la Patriarhiile apostolice Alexandria și Antiohia, restaurând biserici și paraclise și în Sfântul Munte Athos”, a spus Preasfinția Sa.
În întreaga sa domnie voievodul s-a dovedit a fi și un „iubitor de cultură”.
„A înființat școli, aducând profesori renumiți de la Constantinopol și din Grecia, tipografii la Snagov, Buzău și în alte locuri, și a tipărit cărți”.
De asemenea „a construit în București, dar și pe lângă mănăstiri, spitale și bolnițe: primul spital al Țării Românești la Colțea”, a menționat Preasfinția Sa.
Martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu
Împreună cu cei 4 fii ai săi și sfetnicul Ianache „a fost dus la Constantinopol și închis în închisoarea celor 7 turnuri – Edicule, unde a fost legat în lanțuri de zidurile temniței”.
În 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, Constantin Brâncoveanu a privit cum sunt decapitați rând pe rând copiii și sfetnicul său.
Înainte de martiriu, Constantin i-a întărit pe fiii săi pentru momentele care aveau să urmeze:
„Am pierdut tot ce-am avut, măcar să nu ne pierdem sufletele, să ne spălăm păcatele în sângele nostru care va curge”.
Urmând acest îndemn, familia Brâncoveanu „și-a mărturisit public dragostea față de Domnul”, a menționat ierarhul.
În 1720, la 6 ani de la executarea lor „rămășitele pământești au fost aduse în Țara Românească”.
Pentru că nu a putut fi îngropat în necropola Mănăstirii Hurezi, osemintele sale au fost așezate la ctitoria sa din centrul capitalei.
„Pe piatra mormântului nu a fost scris nimic pentru că în ochii sultanului era trădător și orice vizită a unui turc ar fi dus la profanarea mormântului”, a afirmat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
„Au așezat o mică inscripție abia vizibilă pe candela mormântului, identificată la 200 de ani de la martiriu”.
În finalul omiliei sale rostite vineri, Preasfinția Sa a spus despre sfârșitul lui Constantin Brâncoveanu că „a fost unul de o rară tărie și curaj și de o deosebită trăire”.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în data de 19 iunie 1992 în rândul Sfinţilor din calendar pe Martirii Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, având zi de prăznuire ziua de 16 august.
Foto credit: Basilica.ro/ Raluca Ene
