Fie că e vorba de perioada primelor veacuri creștine, fie de cea actuală, chiar dacă are patru suflete sau zece mii, parohia a fost și rămâne expresia vizibilă a comuniunii creștinilor ortodocși. Ea are în centru biserica, locașul de închinare, unde oamenii se botează, se cunună, își prohodesc rudele și apropiații și în care își construiesc viața spirituală. Mai mult, pentru creștinii din Diaspora, parohia e și expresia identității naționale pe care Biserica o păstrează și o cultivă. Iar cel care are grijă ca oamenii să rămână uniți în credința lor este preotul, părintele duhovnicesc al oricărei comunități ortodoxe din lume.
Deși preotul îndeplinește același rol și la sat, și la oraș, problemele și abordările sunt diferite. În primul rând, într-o parohie de oraș sunt de regulă mai mulți preoți. Preotul poate săvârși, la cererea credincioșilor, mai multe slujbe.
Patriarhia Română are, în țară, peste 13.000 de parohii și filii.
