S-a născut în Zița, lângă Ianina, în Grecia. Învață la Mănăstirea „Sf. Ilie’ din Zița, în care s-a călugărit; venit în Țara Românească, a ajuns protosinghel la Mitropolie, iar la 29 octombrie 1793 a fost ales episcop al Buzăului, unde a păstorit până în 1819. S-a impus prin lucrări de refacere la catedrala și reședința episcopală, Schitul Găvanele, biserica din Săseni, biserica din Gâvănești, Biserica „Sf. Dumitru’ din București; a ctitorit o biserică în Mehadia-Banat. Din 1814 a fost numit în fruntea „Eforiei școlilor’, lucrând pentru bunul mers al Învățământului și, în genere, pentru progresul vieții cultural-artistice. Sprijinitor al spitalelor „Filantropia’ din București și „Gârlași’ din Buzău. La 27 iulie 1819, silit să se retragă din scaun, de domnul fanariot Alexandru Suțu.
8 septembrie 1827 – a trecut la cele veșnice episcopul Filitti Costandie (din botez Constantin), în București
