Provenit dintr-o familie de negustori din București, la vârsta de 14 ani Gheorghe Petrescu intra în Mănăstirea Căldărușani, de lângă Capitală, încurajat de un ieromonah, rudă a mamei sale. Fiind remarcat de mitropolitul Nifon, a fost trimis să învețe la școlile de la Stelea și Domnița Bălașa din București, apoi a fost tuns monahal, cu numele de Ghenadie, și hirotonit ca ierodiacon, respectiv ieromonah. În 1875 a fost hirotonit ca arhiereu-vicar la Episcopia Argeșului, cu titlul „Piteșteanul”, apoi, un an mai târziu, a fost ales ca episcop eparhiot. În 1893 a fost ales mitropolit al Ungro-Vlahiei, într-o perioadă în care catolicismul, prin factorii săi, diferiți politicieni veleitari, oameni de cultură de credință catolică, chiar și regele Carol I, exercitau numeroase presiuni pentru „unirea” Bisericii Românești cu Biserica Romei. Prin diverse intrigi și presiuni politice, la 20 mai 1896 mitropolitul Ghenadie Petrescu a fost înlăturat din scaun, stabilindu-se la Căldărușani. Deși a fost reabilitat, nu și-a recăpătat scaunul mitropolitan, până la sfârșitul vieții rămânând la mănăstirea sa de metanie pe care a refăcut-o și a înzestrat-o cu numeroase proprietăți.
31 august 1918 – A trecut la cele veșnice mitropolitul primat Petrescu Ghenadie, în București
